Printr-o simplă lege, comuniştii au lichidat proprietatea privată, în anul 1948. Numai în București, peste 9.000 de case au fost naţionalizate. Adică au trecut peste noapte în posesia statului. După 1990, proprietarii de drept ai acestor imobile sau moştentorii lor au cerut să li se facă dreptate.
În anul 1992, Maria Atanasiu şi fiica ei, Ileana Poenaru, au dat statul român în judecată. Voiau să redobândescă un imobil situat pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti, care a aparţinut familiei. Situaţia era, aparent, fără nicio rezolvare. Asta deoarece, prin Legea 112, chiriaşii care locuiau în casele naţionalizate aveau dreptul să le cumpere de la stat.
„Au fost persoane care erau foarte bine încadrate politic, sau dacă nu erau încadrate politic atunci aveau un ancadrament de stele. De stele pe amândoi umerii, de obicei. În afară de faptul că ne-am luptat în instanțe, a trebuit să mă lupt cu sistemul, de fapt”, spune Ileana Poenaru.
Sistemul a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a nu pierde privilegiile primite cadou de la comunişti.
„Am fost înștiințată că s-ar putea să mi se întâmple ceva neplăcut”, spune Ileana Poenaru.
„CEDO însăși în, hotărârea-pilot, spune că toate aceste violări ale dreptului de proprietate la nivel intern se datorează unei deficiențe structurale, unei legislații ineficiente și a unor practici administrative incoerente”, spune Corina Popescu, avocat.
Imobilul din centrul Bucureștiului este compus din nouă apartamente. Pentru fiecare în parte, moștenitoarea Ileana Poenaru, împreună cu avocații, a fost nevoită să intenteze zeci de procese de retrocedări sau de evacuări.
„Erau toate niște lucruri atât de nedrepte încât nu încăpeau în creierul unui om”, spune Ileana Poenaru.
În anul 2010, în lipsa unei soluţii favorabile în instanţele din România, lupta s-a mutat în străinătate, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cazul „Maria Atanasiu, Ileana Poenaru şi alţii împotriva României” a făcut istorie la Curte. Dintre miile de dosare ajunse aici cu aceeaşi problemă, judecătorii europeni l-au ales pe acesta şi l-au transformat într-o hotărâre model, sau pilot.
CEDO a obligat statul român să plătească despăgubiri Mariei Atanasiu și a dat un termen de 18 luni pentru ca Parlamentul să adopte o lege a retrocedărilor corectă și eficientă. O lege care să rezolve toate dosarele de restituire a proprietăţilor confiscate din România.
„Nu mi-a venit să cred. Mama mea a fost mai mult decât fericită. A fost un moment când m-a luat în brațe și mi-a spus „Ileana, n-ai luptat degeaba"”, spune Ileana Poenaru.
După aproape trei ani, cu multiple amânări ale termenului impus de Curtea Europeană, statul român a adoptat legea 165 din 2013, care reglementează procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
„Persoanele care sunt titularele unor hotărâri judecătorești prin care se constată dreptul lor la măsuri reparatorii au câștigat prin adoptarea legii 165/2013 niște termene previzibile și niște măsuri concrete de executare, lucru care nu ar fi fost posibil în lipsa hotărârii pilot”, spune Corina Popescu, avocat.
Pentru Ileana Poenaru, ultimii 23 de ani s-au împărţit între tribunal, judecătorie, curtea supremă şi Strasbourg. A fost o luptă disproporţionată în care, așa cum recunoaște, poate nu mulți ar fi facut față.
„Un alt om ar fi fost doborât. Un alt om ar fi murit”, spune Ileana Poenaru.
Astăzi, numele ei este pronunţat de fiecare judecător care anunţă verdictul într-un proces de restituire. Dosarul „Maria Atanasiu, Ileana Poenaru şi alţii împotriva României” a creat un precedent. O consolare minoră, după un sfert de veac de luptă împotriva unui regim care şi-a nedreptăţit propriii cetăţeni.
„Pot să spun că asta-i România, dar pot să spun un lucru pe care puțină lume îl mai spune: o să se schimbe. O să fie bine. Pentru că poporul ăsta și-a dat seama de existența lui. Nu știu ce s-a întâmplat până acum cu noi. Nu pot să-mi dau seama. Dar acum suntem din nou oameni, un popor care ne iubim țara”, spune Ileana Poenaru.