„Nu ştiu nimic nici 30 de minute înainte de accident”, povesteşte Matei Gheorghe. Şocul a fost atât de intens, încât memoria subofiţerului refuză să retrăiască drama. Mult timp după incident, nimeni nu a putut să garanteze că Matei Gheorghe îşi va reveni.
„M-am trezit la nouă zile. Nu ştiu nici în ziua de astăzi ce s-a întâmplat atunci”, povesteşte militarul.
Camarazii i-au povestit că vehiculul pe care îl conducea a dat peste o bombă artizanală, pusă de insurgenţii afgani pe autostrada Qalat-Kabul. Medicii militari l-au dus la spitalul american din Germania. Acolo a fost operat pe creier şi la coloana vertebrală.
„La mine, recuperarea psihică a fost cea mai de durată. Nu am vrut să rămân pe locul doi”, a precizat Matei Gheorghe.
Soţia şi bebeluşul abia născut când a plecat el în Afganistan i-au dat putere subofiţerului să lupte ca să îşi recapete viaţa.
„Am un baieţel. Am avut poze cu el în Afganistan. Şi o hainuţă. O miroseam în fiecare seară şi nu îşi pierdea mirosul”, a mai spus Matei Gheorghe.
Familia îl ajută acum pe subofiţerul Matei Gheorghe în cea mai importantă luptă: pentru viaţa de după infernul Afganistanului.
„M-am mulţumit că trăieşte. Că este viu. Că pot să aduc tatăl copilului meu acasă”, a spus soţia militarului.
Colindele mai alină acum, de Crăciun, amintirile dureroase şi incerte. „Trebuie să ai şi o pregătire psihică foarte bună. Sunt şi unii care pur şi simplu clachează”, a spus un coleg.
Eroul Matei Gheorghe este conştient însă că există o rană care nu se va închide niciodată. Camaradul lui a pierit în atentatul din Afganistan. Deşi au trecut cinci ani de la atac, merge şi acum la mormântul prietenului său şi se îngrijeşte ca familia acestuia să nu ducă lipsă de nimic.