Fărâmă de istorie. O colibă veche de aproape două secole este mândria unei comune din Sălaj

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Nu are curent electric şi nici nu îşi doreşte. Îi e suficientă lampa cu petrol care îi luminează căsuţa noapte de noapte. Nici pensia nu e foarte mare, dar e fericită că are o grădină roditoare. Trăieşte singură, de mai bine de 50 de ani şi se bucură de fiecare dată când cineva îi trece pragul, ca să vadă cine locuieşte în coliba pe care e imposibil să n-o remarci.

Tanti Ica, aşa cum îi spun cu drag vecinii, locuieşte singură de mai bine de 50 de ani în această căsuţă. „Coliba mea”, cum îi spune ea. Aici s-a născut tatăl ei şi tot aici s-a născut, a crescut şi a îmbătrânit şi ea.

„Eu aici m-am născut în casa asta în 1925. Și toată viața ați stat aici? Da”, spune Iulica Câmpean.

Casa ridicată din lemn şi pământ, cu acoperiş din paie, are aproape 200 de ani. Tanti Ica spune că nu ar renunţa pentru nimic în lume la coliba ei, la saltelele umplute cu foi porumb şi la portul popular. Sunt lucrurile care contează cu adevărat pentru ea.

Tanti Ica a fost căsătorită doar din iunie până în noiembrie, cum îi place să glumească. Datorită felului ei de a fi, nu s-a simţit însă niciodată singură.

„E Ica noastră. Ea a crescut-o pe soția mea, ea a fost cu copiii mei, ea nu a avut pe niemni, suntem vecin. E o tanti foarte simpatică, guralivă și dulce”, spune un vecin, Cornel Irimuș.

Sute de turişti îi trec pragul în fiecare an, curioşi să afle povestea căsuţei de basm. Nimeni nu a găsit vreodată poata închisă.

„Vai de casa care nu merge să o caute nimeni. Eu încă sunt fericită că mai vine cineva și mă mai vede din când în când”, spune Iulica Câmpean.

Deşi are o pensie de doar 400 de lei, tanti Ica nu se plânge.

„Se descurcă cu câți îi are. Ba din contră, sunt care vin la ea să îi ajute cu bani din puținul ăla”, povestește Cornel Irimuș.

Primăria din comuna Ileanda a început deja demersurile pentru introducerea căsuţei de basm pe lista monumentelor istorice.

„E ceva viu, poți să vezi modul cum trăiau oamenii cu câteva sute de ani în urmă", afirmă Cornel Lar, viceprimarul comunei.

Până atunci, tanti Ica îşi păstrează acelaşi optimism pe care l-a avut zi de zi, în cei 89 de ani de viaţă.„Nu e mult să nu treacă și puțin să nu ajungă”, spune femeia.