Ce vezi și ce înveți de la București la Vama Veche. Reportaj printre călători
Vacanţele noastre sunt mereu călătorii din care avem de învăţat. Alături de familie şi prieteni, chiar şi fără să mai găsim locuri pe scaune în trenuri sau în microbuze, drumul în zi de vacanţă are un farmec inegalabil. Am încercat să surprindem în imagini bucuria şi melancolia acestor călătorii magice spre mare sau munte, într-un reportaj special realizat de jurnalistul Digi24 Cătălin Bălan.
Capitolul 1: Pregătirea
„Copiii şi toată România pleacă!” spune o doamnă în Gara de Nord.
„Care încotro... mergem în Mangalia şi din Mangalia luăm frumos microbuzul până în Vamă”, anunță un tânăr itinerariul. Și scopul vizitei: „Vrem să bem şi să... să mâncăm... nu prea”.
O tânără își cumpără covrigi: „Trei cu susan şi vreau şi doi cu caşcaval!”
„Vrem să bem, să ascultăm muzică şi să ne distrăm...”, completează tânărul de mai înainte obiectivele călătoriei.
Un altul cântă la chitară și alții îi țin isonul: „Şi pe masă o cană cu vin... Era trist şi avea hainele rupte, o-o-o-ooo, şi pe masă o cană cum vin!”
„Nu, nu merg la mare, chiar dacă se duc toţi! Am ales să merg acasă”, spune o tânără pe care o întâlnim în gară.
„Copilul pleacă în tabără, soţul la pescuit şi eu o să mă simt ca la 20 de ani” - mărturisește o doamnă.
„Ideea e că e o zi de relaxare în plus pentru românul care munceşte când poate şi când ştie”, comentează un tânăr alături de prietenii lui.
„Știu că odată am ieşit cu părinţii la grădina zoologică şi mâncam mici. A, şi defilările!” - rememorează 1 Mai-ul muncitoresc un domn trecut de prima tinerețe.
„Nu, nu, fără paşi de defilare!” - spune mama unei eleve. „Drumeţii, mergem la aquapark, ne distrăm şi jocuri de comunicare”, enumeră fata posibilitățile de distracție din ziua de azi.
Capitolul 2: Biletele
- Nu mai sunt locuri nici la ăsta! anunță dezamăgită o tânără aflată la ghișeul de bilete.
-Aaaaaa... Foarte frumos... şi noi ce facem?
- Prima dată mi-a zis că mai sunt şi acum că nu mai sunt şi e posibil să nu mai fie deloc.
- Cum merg oamenii ăia fără bilet? se întreabă o tânără.
- O să vedem cum mergem fără bilet! spune zâmbind un băiat.
„Eu am prins, dar prietena mea a trebuit să meargă cu microbuzul. Nu mai sunt nici în picioare!” - ne spune un bărbat.
Pe peron, trei prieteni stau pe o bancă. Unul dintre ei ne pune o melodie ale cărei versuri spun: „Mă duc la munte azi, mă duc la munte! Să mă cocoţ direct pe el, vedeţi voi cine-i bărbăţel”...
„Şi mergem acolo la Buşteni, unde sunt Jepii Mari şi Jepii Mici, o să fie super-tare! La mare nu mai sunt locuri pe tren!” explică tânărul.
Mai încolo, în timp ce așteaptă plecarea trenului, doi tineri joacă table. „Undeva la 21 de persoane... Toţi din Iaşi. Am călătorit toată noaptea! Experienţa de student îşi spune cuvântul”, ne explică unul dintre ei cum a ajuns în Gara de Nord. Apoi revine la jocul de table: „Deci fii atent! Două... şi alte două”.
Mai departe, pe o bancă stă un bărbat care știe cum a fost treaba cândva cu 1 Mai muncitoresc. „Lumea e supărată rău. Nu ştiu cum să vă spun... e supărată rău de tot. Nu prea le mai arde de 1 Mai. Cred că mai bine era 1 Mai muncitoresc a lui Ceauşescu decât acum! Să fie schimbat ceva? Nu ştiu dacă mai apucăm noi, generaţia asta! Ce schimbări? De la hoți ce să mai...”, spune pesimist bărbatul.
Capitolul 3: Călătoria
Suntem pe coridorul trenului, unde câțiva oameni călătoresc în picioare. Le cerem părerea tovarăşilor de drum: Şi călătoria cum este?
- Foarte plăcută! Îmi aduce aminte de tinereţe, că aşa se întâmpla şi atunci, dar parcă simţeai altfel, spune ironic-nostalgic o femeie.
- Noi suntem obişnuiţi să stăm aşa! spune o tânără.
- Dacă nu ar fi acest liber, cred că nici nu s-ar simţi că e 1 mai! Dar ia să întrebaţi tinerii ce se sărbătoreşte de 1 Mai, să vedeţi că nu ştiu. O să spună că se duc la mare! ne îndeamnă doamna de mai devreme care călătorea în picioare.
Ce spun tinerii?
„Constanţaaa! Vamăăă!”
- O să ajung în Vama Veche şi prima oară o să fumez, spune un tânăr.
- ...Între timp o să mă şi tatuez. Îmi scriu aici Special K House, de la Specii şi îmi fac o tornadă, mărturisește o fată.
Un copil privește pe geam: „Pregăteşte-te, că vine ploaia! Uite ce mizerie e aici!”
Niște adolescente vorbesc între ele. În trenul spre mare se fac planurile pentru emigrare:
- Nu ştiu, eu am prins zi cu soare şi în Manchester şi mi s-a părut frumos. Dar zi un loc în care ai vrea să mergi la facultate şi e vremea bună!
- Milano!
-Noi două - în Anglia sau mai am variante şi de Italia şi eu în America sau în Canada, ne dezvăluie ele despre planurile de viitor.
- Ce să fac în România? Să muncesc pentru 12 milioane? Mă bucur pentru ei că au plecat! Câştigă mai bine acolo, aici ce câştigă? - ne spune o altă tânără care călătorește în picioare și privește pe geamul trenului.
Se aude fluierul de plecare. Studenţii glumesc pe seama gratuităţii la călătoria cu trenul.
- De ce nu bagă şi Taromul bilete gratis? Locuri în picioare în avion! Aşa ar fi frumos din partea lor, să ştii! se amuză ei.
În picioare, între rândurile de scaune, doi îndrăgostiți par să fie ilustrarea perfectă pentru celebrul refren: „Mă-ntorc la tine iar și iar, mare albastrăăă...”
În jur, numai fețe zâmbitoare de tineri cu poftă de viață. Între călători, un cățel ce amintește de Bubico pare încântat și el, lângă stăpână. Niște copile îmbrăcate frumos în rochițe privesc cu interes în jur, la copiii mai mari și probabil cred că se află în călătoria vieții lor.
Trenul ajunge în Constanța.
Din gară, cei care vor în Vamă își continuă călătoria cu microbuzul:
- Mangalia? 9 lei şi 50 de bani! Bagă pe partea aia! Băgaţi aici în spate ce mai aveţi de băgat şi urcaţi toţi! Hai, că pleacă! Stai aşaaa! Mergeţi şi pe la uşa din faţă, hai, că îi dă drumul! Hai, dă-i cu ele, dă-i cu ele!
Șoferul microbuzului vorbește la telefon: „Am vreo 5-6 persoane în picioare! Romică, s-a făcut full!”
În microbuz, veselie. Se cântă: „Am zis o dată pe lună, să ducem o viaţă bună...”
Un tânăr bea dintr-o sticlă. Un altul reacționează: „Mamă, ce bea ăsta rom, să mor eu! Zici că bea apă, nicio reacţie pe el!” Râsete, chicoteli...
Capitolul 4. Destinaţia
În microbuz, răsună celebrele versuri ale cântecului marca Phoenix: „Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii și flintele / Haiducilor...” Suntem în Vamăăă!!!
Valuri, tineri îndrăgostiți, muzică pe plajă...Dar dragostea trece prin stomac, chiar şi în Vama Veche.
Un bărbat a pus niște pește pe grătar. „Ca la început, orice sfârșit are și un început!” spune el în timp ce pește începe să sfârâie pe grătar.
Mai încolo, la o terasă, se rupe un scaun sub o doamnă, spre amuzamentul tuturor:
- Vezi, mă, cine s-a îmbătat?
- Ce inspirată am fost!
- Eu am simţit ceva, aşa. Zic: gata, cutremur! povestește glumind un martor la scenă.
„Suntem toţi uniţi aici. Aceeaşi mentalitate, aceleaşi gusturi. Suntem toţi la fel”, proclamă un tânăr pe plajă. Lângă el, un altul, la bustul gol și cu chitara în mână începe să cânte.
E capăt de drum în călătoria noastră și în urechi ne răsună aceeași muzică: „Era trist şi avea hainele rupte şi pe masă o cană cu vin!”
Vă invităm să urmăriți reportajul în varianta video.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
