Din|interior. Stradivarius și Guarneri, viorile de patrimoniu ale României
Timp de sute de ani, cercetatători din toată lumea au încercat să dezlege misterul perfecțiunii sunetului acestor viori. Nimeni nu a reușit. Antonio Stradivarius si Giuseppe Guarneri, doi lutieri din Cremona care au trăit la sfârșitul secolului al XVI-lea au reușit să creeze ceva ce nimeni până la ei și nici după ei nu a mai reușit: instumente dumnezeiești.
„Este întrebarea pe care o primesc de la toţi: de ce ei? Şi de ce nu se mai poate acum. Pot să vă spun că dintr-un accident, din păcate cu o vioară Stradivarius cercetătorii japonezi cândva au vrut să reconstituie lacul cu instrumentele de acum. Nu au putut fiindcă aceste compoenente ale lacului nu mai sunt, nu se mai găsec acum în aceeaşi echilibru. Vezi poluarea, schimbarea climatică”, susține Cezar Marin, expert valuator al Ministerului Culturii.
Unii spun că ar fi lemnul, alții pun totul pe seama lacului special, alții dau vina pe climă sau pur și simplu pe geniul artiștilor. Stradivarius era un lutier bogat, care lucra la comanda celor mai în vogă artiști ai acelor vremuri. A muncit neobosit până aproape de 90 de ani. Spre deosebire de Guarneri care a fost un lutier sărac, care a murit la mai puțin de 40 de ani. Dar, oricât de puțin ar fi creat, a rămas de neegalat până acum.
„Se pare că, aşa spun gurile rele, că multe dintre instrumentele astăzi semnate de Stradivarius, aparţin de fapt lui Guarneri. Pentru că el neavând din ce trăi şi Stradivari era un tip foarte bogat, lucra pentru Stradivari la un moment dat, acesta lua instrumentele, le punea câte o etichetă cu numele lui”, spune violonistul Gabriel Critoru.
„În afară de el, nimeni nu a reușit să creeze nișe intrumente care să îmbine frumusețea și claritatea sunetului cu perfecțiunea ca obiect. Practic toţi ceilalți lutieri s-au raportat la Stradivari”, afirmă violonistul Alexandru Tomescu.
Rivalitatea dintre cei doi creatori a rezistat până astăzi. Multă vreme clienții lui Guarneri erau doar artiștii, cei care știau ce tip de sunet poate produce această vioară. Faima în întreaga lume a câștigat-o abia când Paganini a preferat un Guarneri oricărui alt instrument. Compozitorul i-a spus Il Canone, pentru sunetul ei puternic și pentru rezonanța perfectă. Experții și artiștii sunt de aceeași părere: Guarneri este un instrument care poate face compromisuri la culoare, luciu, perfectă simetrie formelor, dar care produce un sunet divin.
„Nu concordau perfect f-urile, chiar şi cu doi milimetri. 2 mm care în construcţia unei viori înseamnă foarte mult. Fileurile nu erau perfecte, lacul nu era acela al marilor lutieri italieni. Dar suna extraodinar”, spune Cezar Marin.
Duelul simbolic între instrumentele celor doi lutieri italieni se păstrează și acum, când vine vorba despre viorile României.
„Guarneri, sigur, a creat viorile foarte bune, dar puțin mai îndepărtate de perfecțiune. Eu sunt un perfecționist. Îmi plac obiectele perfecte. În cazul viorii Elder Voicu, în particular, este un instrument cu totul ieșit din comun, o dată pentru că face parte din instrumentele create în perioada lui de aur, între anii 1700 și 1720. Foarte puține dintre aceste instrumente s-au păstrat într-o stare atât de bună și aici mă refer la absolut toate elementele ei esențiale, păstrate laolaltă în formtele originale. După ce a fost inclusă în acel catalog de la Koln, care cuprinde toate toate instrumentele create de Stradivari, vioara aceasta a fost așezată în primele cinci cele mai frumoase viori din lume”, explică alexandru Tomescu.
Vioara Stradivarius a fost cumpărată în vremea guvernului Gheorghiu-Dej special pentru renumitul violonist Ion Voicu. Aproape 40 de ani a fost instrumentul de care maestrul nu s-a despărțit niciodată. Madelaine Voicu, soția violonisului, își amintește de momentul în care mai marii timpului au decis să cumpere vioara atât de prețioasă.
Ion Voicu și soția lui plecaseră pentru doi ani la Moscova. Violonistul studia împreună cu David Oistrach.
„Într-una din zile a venit în vizită Constanța Crăciun, care era ministrul culturii în România și vizita pe Furțeva, ministrul culturii din Moscova. Și bineînțeles s-a interesat și cum merge studiul maestrului Voicu. Ah, extraordinar, toți spun că e genial! Dar cum îl lăsați să cânte pe o cutie de chibrite? Întotdeauna rușii aveau doua-trei Stradivariusuri pe care le dădeau la cei talentați. Constanța ce să facă? S-a întors acasă, a făcut o ședință de comitet și a spus: domnule, mi-a crăpat obrazul când mi-a spus asta că el e grozav dar cum îl lăsăm să cânte pe o cutie de chibrite”, își amintește Madelaine Voicu.
Decizia era ca și luată: Ion Voicu a fost delegat să caute în Europa o vioară pe placul său. Banii nu erau o problemă pentru statul comunist.
„Și așa a mers în Franța, la Vie de Dee, un lutier foarte bun, dar nu era satisfăcut. În fine, a ajuns în Elveția. În Elveția, la Henri Wero și fiii. Avea o colecție extraordinară. Și a cântat pe un Stradivari, și a cântat pe al doilea Stradivari, apoi pe un Guarneri. Și zice, da, foarte frumos sună, într-adevăr și ăia erau încântați că le plăcea cum cântă el și zice, dar parcă nu mă satisface. Aș vrea ceva și mai rotund, să-mi meargă la suflet. Zice, domnule eu am una în colecția personală pe care nu sunt dispus să o dau. Dar în fine, ți-o dau să o încerci, să-mi spui dacă îți place. Și când a pus mâna pe vioară asta a spus: mi-a intrat în suflet, nu pot să trăiesc fără această vioară”, povestește soția marelui violonist.
Suma plătită de statul român a fost de 1.200.000 de lei. Era singura vioară Stradivarius care ajungea în România. 41 de ani a fost vioara de suflet a lui Ion Voicu. Cu câțiva ani inainte de anul 1989 statul avea să îi ia vioara.
Anul 1989 a găsit vioara în custodia Muzeului De Artă a României. Și pentru prima dată după 50 de ani se punea problema ca instrumentul să fie încredințat altui violonist. Un concurs organizat de Ministerul Culturii care îl avea în juriu pe Yehudi Menuhin avea să desemneze un urmaș demn de Ion Voicu.
Menuhin l-a desemnat caștigător pe Gabriel Croitoru. Vioara însă nu a ajuns niciodată în mâinile lui. În 1999 Menuhin a trecut în lumea drepților iar vioara avea să fie câștigată abia opt ani mai târziu.
„Vioara se afla în custodia familiei Voicu și familia nu a dorit să plece vioara din casă și n-a reușit nimeni să o scoată de acolo până când au fost amenintați cu un proces. Și, practic, am stat într-o expectativă de nouă ani așteptând un instrument care n-a venit”, spuen cu mâhnire violonistul.
În 2007 Alexandru Tomescu era singurul violonist care participa la concursul Stradivarius și a primit-o la o distanță de trei luni.
Vioara fusese reparată o singură dată, de renumitul meșter Pavel Onoaie. A fost autentificată de o comisie de experți ai Ministerului, evaluată și asigurată pentru o sumă de aproape 3 milioane de euro.
„Pentru mine, ca violonist, este un obiect neprețuit. Dacă ea ar fi distrusă sau deteriorată nu există nici o sumă de bani care să o poată reface. Este un obiect inestimabil și simt o răspundere în primul rând față de patrimoniul național al României, dar în al doilea rând și nu mai puțin important față de patrimoniul umanității”, spune Alexandru Tomescu.
Prețul dat de un evaluator unei viori nu include niciodată povestea ei. Cine a cântat cu ea sau câtor drame a supraviețuit sunt detalii pe care doar o casă de licitații le poate pune în valoare.
Vioara Guarneri și George Enescu
Vioara Guarneri a fost cumpărată de compozitorul și violonistul George Enescu. Și doar pentru că i-a aparținut acestuia pretul de catalog al ei s-ar tripla într-o licitație.
Povestea viorii lui Enescu pare croită după viața complicată a unui muzician genial. În preferințele compozitorului, un intrumenmt Guarneri avea să ia locul unui Stradivarius.
„Statul a contribuit pentru a-i cumpăra o vioară Stradivarius. Din câte știm a și dat câteva concerte dar nu i-a plăcut în mod special sunetul acelei viori. Ulterior a ajuns să încerce sunetul aceste viori Guarneri, al cărui sunt i-a plăcut foarte mult. Spunea el: sunetele pe care le scotea această vioară corespundeau cu stările lui sufletești. Motiv pentru care a achiziționat-o”, afirmă Liliana Bîrnat, expert al Muzeului Național George Enescu.
Documente recent descoperite în arhivele serviciilor secrete pun într-un con de umbră istoria venirii în țară a acestei viori, precum și a celorlate instrumente, documente, amintiri pe care soția lui Enescu le-a donat statului în anii 60.
Corneliu Bedițeanu era avocatul lui Enescu în exil și omul de încredere al Marucăi Cantacuzino, soția compozitorului. El păstra legături strânse cu cei rămași în țară, în special cu Romeo Drăghici, omul ce avea să își dedice întreaga viață deschiderii și amenajării Muzeului Enescu din București.
Corespondența dintre ce doi, interceptată de Securitate, arată că prima vioară care ajunge în România este vioara special creată de lutierul parizian Paul Kaull pentru mâinile lui Enescu. Începe astfel o încurcătură a actelor și banilor rămasă nedescâlcită nici acum.
După ultimul turneu în America, George Enescu decide ca viorile sale cele mai dragi, Gurneri și Paul Kaull, să ajungă la discipolul lui devotat. Menuhin primește viorile și le încredințează spre păstrare unei celebre case de lutieri din New York. Instrumentele rămân aici până când Enescu, prin Bedițeanu, cere să-i fie trimise la Paris. Între timp, cei doi oameni de încredere ai lui Enescu convin ca statul român să plătească pentru două viori două milioane de franci francezi. Banii însă nu au ajuns niciodată în întregime la muzician.
Un an mai târziu Enescu avea să se prăpădească. Situația viorilor rămâne neclară. Câte au fost cumpărate de statul român, pentru câți bani și mai ales ce s-a întâmplat ulterior cu ele nu se știe cu precizie. Un lucru rămâne sigur. Vioara Guarneri a ajuns în România cu un act de donație semnat de Maruca Cantacuzino și a fost păstrată în depozitele Muzeului Enescu până în acum câțiva ani.
În 2008 vioara lui Enescu, supranumită Catedrala, a apărut din nou în fața publicului. Radio România a organizat o serie de turnee concepute ca un duel între cei doi rivali consacrați: Stradivarius și Guarneri. Duelul era purtat de Gabriel Croitoru si Liviu Prunaru, care cântă pe un Stradivarius încredințat de orchestra din Amsterdam.
De aproape sapte ani cele mai valoroase instrumente muzicale pe care le are România pot fi văzute și ascultate în concerte. Doi violoniști au ales să aducă în fața publicului sunetul perfecțiiunii al cărui secret nimeni nu a reușit să îl deslușească până acum.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
