„Din|interior”. Știința rescrie istoria românilor
Istoria românilor se rescrie sub ochii noştri, datorită unui proiect revoluţionar, realizat de o echipă de cercetători români. Pe scurt, oamenii de ştiinţă prelevă probe ADN pentru a afla detalii despre originea românilor. Primul pas esenţial pentru cercetători a fost să afle dacă întemeietorii Ţării Românesti, care aparţineau dinastiei Basarabilor, aveau sânge românesc sau erau de altă origine.
„Cine sunt dacii? Noi zicem „daci”, dar cine sunt dacii? Este o populaţie care a venit din neolitic şi care a fost aici şi care a fost influenţată de migraţiile din epoca bronzului sau este o migraţie ulterioară, care vine din nordul Mării Negre, împreună cu epoca bronzului şi cu domesticirea calului? Practic, cât de mult a contribuit acea populaţie la ce erau dacii, la ce sunt acum românii?”, se întreabă Mihai Netea, cercetător în genetică la Institutul Nijmegen din Olanda.
„Ce vrem noi să facem este să caracterizăm dinamica structurii genetice a populaţiilor în timp”, detaliază Beatrice Kelemen, biolog, specialist în genetică.
„Foloseşte ştiinţei: creează un context, un context pe care nu-l avem, mai ales pentru acea perioadă până la apariţia primelor mărturii scrise româneşti”, este de părere Alexandru Simon, istoric, cercetător al Academiei Române.
Premieră pentru România
Proiectul include cercetători din România şi din alte state europene. Dacă în Occident această metodă este folosită de câţiva ani la elaborarea unei hărţi genetice a lumii, în Românie această tehnică se aplică pentru prima dată.
„Europa este destul de bine cartată în aria de vest din punct de vedere genetic. Şi englezii au constatat că jumătate dintre ei au origini germanice, ceea ce era destul de logic datorită valurilor de popoare migratoare care au venit după epoca romană. Lumea se aştepta ca englezii să reacţioneze destul de urât. Ei bine, nu. Au fost mult mai mulţumiţi că abia 9% dintre ei sunt de origine franceză, ca aia era marea problemă a lor, să nu aibă parte franceză prea multă”, explică istoricul Alexandru Simon.
„Culmea este că noi, Peninsula Balcanică şi România, suntem poarta de intrare a tuturor migraţiilor omului modern în Europa. Tot ce se ştie despre populaţia Europei se bazează pe ce au găsit oamenii în Germania şi în vestul Europei. Dar asta este mult mai puţin important, cred eu, decât ce este la noi, ce este în Bulgaria, ce este în Grecia. Pe aici au intrat toate populaţiile care au migrat în ultimii 50.000 de ani din Orientul Mijlociu şi Anatolia. Deci, practic, noi suntem poarta Europei şi este crucial ce s-a întâmplat aici. Iar din punct de vedere genetic până acum nu se ştie practic nimic”, detaliază Mihai Netea.
„Noi, din păcate, nu avem foarte multe zone de claritate şi nu avem foarte multe puncte-cheie”, spune Alexandru Simon.
Ce a infirmat știința
În urmă cu un an, la mănăstirea Curtea de Argeş, cercetătorii au deshumat rămăşiţele lui Vladislav I, cunoscut sub numele de Vlaicu Vodă, unchiul lui Mircea cel Bătrân. S-au luat câteva mostre osoase şi dentare, o bucată dintr-o tunică şi câţiva nasturi din metal. Rezultatul? Echipa condusă de cercetătorul Alexandru Simon a infirmat toate informaţiile predate la şcoală despre domnitorul Vlaicu Vodă.
„În primă fază, când s-a deschis mormântul, raportul scria: ce voievod falnic de doi metri. El avea cam 1.50, 1.60. Bun, era media epocii, dar era o discrepanţă de 40 de centimetri. Ştim că nu trecea de 45 de ani şi după aceea era discuţia cine este? Vladislav I sau Radu I, cei care erau, teoretic, ctitorii bisericii. Vladislav Vlaicu a murit cândva pe la 1375, 1377. Radu I a murit cândva pe la 1383, 1384. Din punctul acesta de vedere e clar, sau aşa părea că nu puteau fi luaţi în calcul. Ce m-a făcut să cred că nu este un domn propriu-zis a fost că din punct de vedere al alimentaţiei carnea de vânat lipsea practic complet. Deci avea o alimentaţie: mult mei, o alimentaţie mai curând de ascet”, explică cercetătorul Alexandru Simon.
Speculații istorice
În condiţiile de faţă se pune întrebarea: cine este dacă nu este? Şi aici pot să fie o mie de speculaţii. Speculaţii au fost de-a lungul timpului şi despre originea domnitorilor Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazul. Ştiinţa nu poate face însă prea multă lumină în cazul lor. De ce?
„Problema în cazul Coziei este că mormântul lui Mircea a fost vandalizat în repetate rânduri. Prima dată de către eterişti, după aceea de armata germană, în 1916. A fost reîngropat cu mare pompă la sfârşitul anilor 30. Şansele sunt ca oasele care sunt acolo să nu-i mai aparţină, să nu-i aparţină de la 1821 sau să fie contaminate şi practic fiecare os care se va găsi, dacă se va deschide, va trebui luat şi analizat în parte, atât cu radiocarbon, cât şi din punct de vedere al ADN-ului. Vlad Ţepeş nu se ştie unde este. Povestea cu Snagov este doar o poveste. E posibil să fie oriunde în zona dintre Bucureşti şi Giurgiu pentru că, de fapt, acolo a dispărut. Mihai Viteazul... doar dacă capul este al lui. Aici este de fapt problema. Pentru că drama acelui cap este destul de bine cunoscută și singurul lucru pe care poţi să-l faci acelui cap e să faci radiocarbon. Altceva nu ai ce, pentru că nu ai ADN. Deci singura soluţie este să faci datare şi dacă nu îţi dă 1600 plus, minus 30, nu este al lui”, spune Alexandru Simon.
Cazul Richard al III-lea
Cu totul altul a fost deznodământul în cazul lui Richard al III-lea. Descoperirea osemintelor sale a făcut vâlvă în toată lumea. A fost unul dintre regii Angliei despre care nu existau prea multe date.
„Richard al III-lea a fost un personaj extrem de controversat, există o societate Richard al III-lea, cu un buget destul de frumos. Ei au participat la această operaţiune. Au avut mare noroc că l-au găsit, pentru că l-au găsit şi cu picioarele secţionate. Erau secţionate din epoca victoriană, când au săpat acolo. Dacă săpătura se făcea un pic mai încolo, nu mai exista nici un fel de Richard”, explică Alexandru Simon.
„Trebuia să se asigure că circumstanţele istorice se potriveau cu ceea ce găsiseră în urma săpăturilor. Iar acest lucru era destul de simplu de făcut pentru că scheletul prezenta semnele pe care le aşteptau colegii mei: rănile pe care le suferise potrivit informaţiilor istorice. În plus, iar acest lucru este un detaliu foarte important, prezenta urme de scolioză, adică o afecţiune a şirei spinării, detaliu pe care cronicarii vremii îl consemnaseră şi pe care propaganda îl transformase în mitul regelui cocoşat”, explică prof. Dr Norman Housley, profesor la Universitatea Leicester.
Următorii pași: datarea cu radiocorbon, analiza mineralelor din oase și a ADN-ului.
„Marele noroc a fost că am găsit un descendent al lui Richard, ADN-ul a fost verificat, iar potrivirea a fost foarte mare”, spune profesorul de la Universitatea Leicester.
„Deci, circumstanţele istorice, datarea şi potrivirea ADN-ului au arătat ceea ce am anunţat publicului larg, la începutul anului acestuia, într-o zi foarte emoţionantă pentru universitatea de aici dar şi pentru oraşul Leicester”, adaugă cercetătorul.
Neagu Djuvara va contribui la identificarea unui descendent al Basarabilor
Unul dintre urmaşii lui Richard III este un canadian care a venit special în Anglia pentru aceste teste... istorice. El avea să aducă ultimul rezultat pozitiv pentru autentificarea scheletului descoperit în parcarea oraşului Leicester. Istoricul Alexandru Simon a participat la cercetările legate de regele englez, experienţă care l-a ajutat în cazul lui Vlaicu Vodă.
Probele recoltate la Curtea de Argeş au ajuns în laboratoarele de cercetare aplicată de la Cluj. Concluziile biologilor vor fi confruntate cu cele ale altor două laboratoare din Marea Britanie şi Spania.
„În momentul în care faci o analiză trebuie să o verifici de trei ori, ăsta este numărul standard. Îţi dă un rezultat, cu o marjă de eroare, pe care după aceea, tu-l prezinţi: acesta este rezultatul analizei, pe probele care au fost prelevate în condiţiile acelea şi care au fost sau nu expuse anterior prelevării lor. Sunt o serie de semne de întrebare pe care trebuie să le iei în calcul în momentul în care dai un răspuns”, spune istoricul Alexandru Simon.
„Noi izolăm un ADN care nu aparţine scheletului, ci aparţine fie unui ADN de la un organism, de la o bacterie din pământ, fie de la arheologul care a pus mâna pe os şi l-a luat şi l-a studiat. Pentru asta trebuie făcute mai multe tipuri de controale: se izolează din mai multe părţi ale scheletului, se izolează şi arheologul dacă, Doamne ajută!, ştim cine a excavat şi luăm ADN-ul de la arheolog şi facem comparaţiile şi numai dacă toate aceste lucruri au arătat că nu este contaminare, numai atunci tragem concluzia că e adevărat şi, în plus de asta, toate analizele se fac în paralel în acelaşi condiţii, în două laboratoare diferite şi, numai dacă rezultatele sunt identice, numai atunci se trage concluzia că este corectă”, explică Mihai Netea.
Mostrele prelevate de la Curtea de Argeş vor fi comparate cu cele ale unui descendent din familia Basarab, istoricul şi diplomatul Neagu Djuvara. Proba urmează să certifice dacă osemintele celui îngropat la mănăstire aparţin unui descendent al Basarabilor. Cercetarea nu va clarifica însă identitatea persoanei.
„În mod normal, aflăm identitatea unui individ comparându-l cu persoane înrudite direct. Având în vedere că nu ştim cine este acel domn, noi bănuim. Ştim că, foarte probabil, face parte din dinastia Basarabilor. Există studii care au analizat de exemplu ADN-ul mitocondrial la persoane care se numesc Basarab. Domnul Djuvara a oferit o probă de sânge din care să extragem ADN şi îl vom compara. Nu ştiu ce reuşită va urma acestei analize. Nu ştiu dacă o să putem să îl caracterizăm ca individ, dar el va fi plasat într-o populaţie din aceeaşi perioadă”, detaliază biologul Beatrice Kelemen.
Ce mâncau domnitorii români
Comparaţia datelelor obţinute din studiul despre Richard al III-lea şi cele ale presupusului Vlaicu Vodă scoate la iveală informaţii suprinzatoare despre... meniul domnitorilor români, mult mai sărăcăcios, în comparaţie cu cel al unui englez de acelaşi rang.
„Din punct de vedere alimentar, existau discrepanţe la nivel european. După aceea, documentar: câţi domnitori români se prăbuşesc din cauza gutei. Guta care este provocată eminamente de consumul excesiv de vânat. Ceea ce nu ne permite să acredităm ideea că domnii noştri mâncau ca ultimii ţărani din Apus. Diferenţa este cu atât mai mare când au venit analizele de la Richard al III-lea. De fapt acolo era o alimentaţie cum ne-am fi aşteptat noi de la Curtea de Argeş. Multă carne, mâncare sănătoasă. Se vedea clar cum fusese cineva de care se avusese mare grija şi care avusese mare grijă de el, care a avut o viaţă, o hrană de rang înalt. Dacă noi îl găseam pe defunctul de la Curtea de Argeş fără vreo îmbrăcăminte, puteam să spunem la fel de bine că este ţăran”, detaliază istoricul.
Poate de aceea rămăşiţele trupeşti ale lui Vladislav I par a fi mai degrabă ale unui ţăran simplu. La aproape 700 de ani de când a fost pus în mormânt, domnitorul de la Curtea de Argeş îşi dezvăluie secretele. Tehnicile moderne de analiză biologică şi chimică permit cercetătorilor să găsească adevăruri acolo unde nimeni nu s-ar fi aşteptat.
„Este important să ştim ce se întâmplă şi mai ales în regiunea asta, în epoca bronzului. Practic aici era, putem spune, partea cea mai importantă din Europa...”, explică Mihai Netea.
„Este foarte important ca, ştiiţific şi comunitar, încetul cu încetul, să ne desprindem de anumite teorii. Şi anume: pe de o parte sunt oameni pentru care genetica nu spune nimic pentru că genetica este ceva pentru epoca modernă, iar să umbli în vechime este un sacrilegiu! Noi suntem toţi cumani, ortodocsi, catolici, deci orice variantă! Sau, dimpotrivă, se insistă pe ideea că genetica nu poate aduce nimic pentru că este prea fragilă şi nu se pot stabili date. Ei, genetica aduce date, radiocarbonul aduce date numai că, aproape fără excepţie, acele date au contrazis marile teorii. Şi-i prea mare discrepanţa”, conchide Alexandru Simon.
Europa, aproape în întregime, a făcut testul paternităţii. A venit şi rândul nostru. Istorici, biologi, chimişti, fizicieni şi-au propus să facă lumină, analizând la rece datele genetice ale românilor şi ale celor care i-au condus în lupte câteva mii de ani.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
