Buncărele secrete din județul Iași. Un proiect militar abandonat după trei ani de muncă

Când era aproape de finalizare, secretul a fost dezvăluit americanilor și astfel lucrarea a fost abandonată.

Satul Spinoasa, comuna Erbiceni, la 30 de kilometri nord-vest de municipiul Iași. Aici este locul unde se ascunde încă un secret militar al anilor 1950. O lucrare de amploare, despre care mai pot oferi detalii din propria experiență doar câțiva localnici a căror vârstă se apropie de 85 de ani.

Ștefan Lupu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. La câţiva ani după întoarcerea acasă, Securitatea l-a trimis pe șantierul de la Spinoasa. Trebuia construit rapid un uriaș depozit subteran, întins pe o suprafată de 12 hectare. Una dintre cele mai mari operațiuni secrete desfășurate vreodată de Armata Română în județul Iași. Proiectul se derula în colaborare cu rușii. Își amintește totul despre munca la buncărele militare secrete din satul său, de parcă n-ar fi trecut 60 de ani de-atunci.

„Soldații care lucrau aici erau de prin toată țara. Erau socotiți fie de chiaburi, fie de profesori, de doctori, de oameni inteligenți. Și îi aducea aici. Nu-i băga în armată, sub arme. Îi băga la hârleț”, povestește bătrânul de 85 de ani.

A fost un efort teribil. Totul se săpa manual, iar ostașii munceau cu normă zilnică. Cine nu-şi făcea norma de săpat și cărat nu primea mâncare sau apă.

„Era lucrare rusească, rusul coordona, și spunea ce să faci. Au fost 1.300 de militari. Acolo se depozitau ulei, petrol, combustibili, chestii d-astea”, își amintește și Neculai Berariu, în vârstă de 84 de ani.

Buncărele erau prevăzute și cu camere speciale în care să fie ascuns armament. Ele comunicau unele cu altele prin galerii lungi și ramificate. Locul era foarte bine securizat.

Ionel Lungu, primarul comunei Erbiceni: „Când mergeam acolo, luam bătaie de la părinți. Era considerat un loc periculos”

Deasupra buncărelor, totul era acoperit cu pământ și salcâmi, ca nimic să nu dea de bănuit. Comunicarea cu exteriorul se făcea numai pe calea ferată, construită special pentru unitatea militară secretă. Pentru a susține calea ferată, s-au amenajat special câteva poduri și podețe. Trenul intra prin tuneluri camuflate de pădure și pământ.

„Din ce știu eu, de când eram copil, slavă Domnului, am fost acolo de mai multe ori și nu cu jenă vă spun, de fiecare dată când mergeam acolo, luam bătaie de la părinți. Era considerat un loc periculos”, spune Ionel Lungu, primarul comunei Erbiceni.

După ce se finalizau lucrările la buncărele subterane, pe o suprafață de 300 de hectare, urma să fie amenajat și un aeroport militar. Aeroportul nu s-a mai făcut, dar s-a lucrat intens din 1951 până în 1953 la cele opt buncăre, la calea ferată și galerii. Ce era mai greu se terminase când, dintr-odată, în mod straniu, totul s-a oprit.

„Lucrările s-au oprit în martie 1953, după ce a murit Stalin, la vreo trei săptămâni. Au luat ostașii și i-a mutat în alte părți”, rememorează Ștefan Lupu.

Buncărele erau foarte bine camuflate de dealurile din vecinătate, aveau și o adâncime considerabilă, peste patru metri și erau împărțite în mai multe cămăruțe pentru depozitare. Dar acum, au mai rămas doar fragmente de piloni și ziduri.

Nimeni nu știe exact motivul abandonării proiectului militar de la Spinoasa. Bătrânii vorbesc de o posibilă trădare și spun că unul dintre generalii ruși care coordonau șantierul avea o amantă nemțoaică, iar femeia era spion. Aceasta ar fi sustras planurile secrete ale unității și le-ar fi dat americanilor. Astfel, tot efortul depus 24 ore din 24, timp de trei ani de zile a fost în zadar. Șantierul 229 Spinoasa a fost abandonat pentru totdeauna.