Ororile Securității în timpul colectivizării: țărani obligați să dea cotele însoţiţi de lăutari

Memorialul Sighet ne aduce aminte astăzi de ororile făcute de Securitate în timpul colectivizării, prin povestea lui Dumitru Petruț din Bicaci, județul Bihor.

Partidul Comunist Român a desfăşurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăţilor agricole private din ţară şi comasarea lor în ferme agricole administrate de stat.

Țăranii s-au opus, dar guvernul comunist a recurs la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări și confiscări ale întregii averi.

În iulie-august 1949 au izbucnit simultan răscoale în foarte multe comune din țară. Intensitatea maximă a fost atinsă în judeţele Bihor, Arad, Botoşani şi Suceava.

Securitatea a acţionat cu o violenţă ieşită din comun, pentru a împiedica generalizarea rezistenţei ţăranilor la colectivizarea forţată.

Adunările de protest ale ţăranilor au fost reprimate nemilos, au fost făcute arestări şi apoi, dintre arestaţi, cei consideraţi periculoşi prin influenţa pe care o aveau în sat au fost executaţi demonstrativ şi lăsaţi la vedere, pentru înspăimântarea consătenilor.

Dumitru Petruț a fost ucis de trupele de Securitate în 2/3 august 1949, în timpul înnăbușirii răscoalei țărănești din Bicaci.

În timp ce peste 1600 ţărani au fost deportaţi, câteva sute au fost condamnaţi, iar ţăranii nepedepsiţi au fost obligaţi să predea cotele însoţiţi de lăutari.