România furată | Fortus, cimitirul de utilaj greu
Fortus Iaşi este ultimul Combinat de Utilaj Greu din România, rămas în picioare aşa cum a fost construit. În faţa porţii, se adună zilnic 470 de oameni. Nu vin la muncă, ci la protest. Blochează străzi, cer explicaţii şi 5 milioane de euro. Sunt salariile neprimite în ultimii trei ani.
Din mai 2015, combinatul nu mai produce, deşi cerere pentru utilaje grele încă există. Rămas fără curent şi fără pază, aşteaptă în beznă ca statul şi creditorii să îl vândă pe bucăţi.
Decizia întârzie. Iar fiecare zi înseamnă noi salarii pe hârtie, chiar dacă nimeni nu munceşte. Înseamnă furturi de cupru şi vânzări de fier vechi. Înseamnă straturi de rugină sub care se îngroapă un gigant.
Ing. Constantin Ciubotaru, şeful secţiei Mecano-sudură: „Munca în această secţie s-a oprit exact pe data de 8 mai 2015, ora 8 şi 5 minute. (...) S-a oprit, pur şi simplu, curentul”.
De opt ani, de când este în insolvenţă, combinatul se goleşte treptat. De oameni şi de utliaje.
Ing. Constantin Ciubotaru, şeful secţiei Mecano-sudură: „În principiu, urmăresc tot ce înseamnă cupru. Devalizează o maşină pentru 2 kg de cupru”.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Inginerul Constantin Ciubotaru şi-a petrecut în secţia Mecano-sudură ultimii 36 de ani. În anii '80, aici se făceau, la adăpost de ochii lumii, piese de tanc româneşti.
Dintr-un perimetru îngrădit cu tablă sudată, au ieșit, mai bine de 10 ani, piese componente pentru TR 85. Cu acest tanc, România încerca să pătrundă pe piața externă.
Constantin Ciubotaru: „Aici se lucra, se asamblau, se montau saturaţii şi nu lucra chiar oricine. Erau oameni verificaţi de organele în drept de atunci”.
Ing. Corneliu Frunză, şeful secţiei de Utilaj Tehnologic Complex Greu: „Se produceau câteva zeci pe lună”.
Până să fabrice carcasele de tanc, Mecano-sudura a fost secţia din care s-a ridicat timp de patru ani, după 1976, întregul combinat întins pe 126 de hectare.
Fost deţinut politic, scriitorul Alexandru Tacu intră în anii '70 în prima echipă de proiectanţi a combinatului, transferată de la uzina mecanică Nicolina.
Alexandru Tacu, scriitor, fost bibliotecar la Fortus: „Transferul s-a făcut în camioane pe fondul sonor "Raţa". Ne-a plăcut nouă acest simbol, raţa, mai ales că era şi o mocirlă nesfârşită”.
Pentru a ridica la marginea oraşului un combinat cu 15.000 de angajaţi şi cartierele de blocuri necesare, regimul pune la bătaie aproape 4 miliarde de dolari.
Alexandru Tacu: „Proiectantul a avut mână liberă de la Ceauşescu. A spus: Proiectaţi, mie îmi raportaţi din când în când. Bani vă dau pentru 10 ani. Faceţi, cum ştiţi, un simbol al industriei româneşti”.
Un proiect care a ajuns la Ion Iliescu
Prim-secretar al judeţului Iaşi după 1975, Ion Iliescu e printre primii la care ajunge proiectul.
Ion Iliescu: „Era ideea ca pe lângă UMG-ul de la Bucureşti să fie una la Iaşi, una la Cluj şi una la Craiova. Dintre cele trei, cea de la Iaşi avea dimenisiunea cea mai mare”. Ca șef al județului până în 1979, Ion Iliescu apărea deseori în combinat.
Alexandru Tacu, scriitor, fost bibliotecar la Fortus: „Nu știu de ce, dar prefera o vizită la combinat cam după ora 18.00”.
Ion Iliescu: „Eram interesat să văd cum anume prinde viaţă acest proiect şi cum s-au născut primele entităţi. Inclusiv halele alea mari”.
În vara lui 1976 se deschide cel mai scump şi mai mare şantier al cincinalului.
Ion Iliescu: „ A venit Ceauşescu, s-a făcut ceremonie de nivel naţional”.
Alexandru Tacu, scriitor, fost bibliotecar la Fortus: „S-a scos un stâlp înalt, de vreo 8 metri şi a pus acolo o bucată de marmură”.
Prof. univ. dr. ing. Mihai Gafiţanu, rector al Universităţii Tehinice Iaşi 1976-1984: „După aceea, a fost o creştere sensibilă a numărului de absolvenţi de la Facultatea de Mecanică. Gândiţi-vă că, în perioada aceea, Universitatea Tehnică a căpătat bani pentru investiţii”.
Înainte să se risipească praful şantierului, la CUG apare, treptat, şi una din cele mai mari biblioteci din Iaşi.
Alexandru Tacu: M-a chemat inginerul şef cu pregătirea fabricaţiei. "Să vină domn' Săndel la mine!". Când am deschis uşa, erau vreo 4-5 bărbaţi. Şi unul dintre ei a spus: "Dar ce cauţi tu pe aici, măi? Ce cauţi tu pe aici, măi?" Era unul dintre prietenii mei cu care am făcut lagăr la Poarta Albă, pe la Jilava, la Aiud. Şi a spus: "Domnul Săndel, dacă tot te cunoşti cu tov. Cezar Zugravu, n-ai fi de părere să iei biblioteca?" Şi am început munca la bibliotecă.
Ion Iliescu: „Pentru ieşeni, sigur, era o chestie de mândrie. Căpăta Iaşiul o zestre foarte puternică şi îi dădea şi o notă puternică de mare centru industrial”.
Din fabrică, în beciurile Miliției
Inginerul Emil Uncheşel se întoarce acum la Combinatul de Utilaj Greu prima dată după 26 de ani. În 1989, când a intrat aici ultima oară, fostul deputat în Marea Adunare Naţională conducea de aproape 8 ani Centrala Industrială de Utilaj Metalurgic şi Prese, care avea în subordine 11 întreprinderi. Printre ele, şi Fortus.
Finalizat în anii '80 în apropierea Krivoi Rog-ului, care urma să-i livreze peletele de minereu, Combinatul de Utilaj Greu de la Iaşi era visat de regimul comunist o putere metalurgică pentru mulţi ani de atunci înainte. Urma să umple de utilaje combinatele siderurguce de la Galaţi şi Călăraşi, să fabrice piese de schimb pentru metalurgia sovietică şi să exporte în China. Mult timp, aşa s-a şi întâmplat.
Ing. Emil Uncheşel, fost director general al Centralei Industriale de Utilaj Metalurgic şi Prese: „Erau două poduri rulante care împreună ridicau 500 de tone. Când se ridica un mastodont pe trailer ca să îl ducă, se strângea toată lumea. Era un fel de pom de Crăciun”.
După 40 de ani, ultimul combinat de utilaj greu care rezistă în scripte este, în realitate, de mult în derivă.
Economia comunistă prăbuşită după '90, vânzările de utilaje în pierdere, o privatizare eşuată în mâinile unor afacerişti ruşi, devalizarea din ultimii ani au condus, pe rând, aici.
Dar Fortus a avut şi înainte de 1989, în ciuda propagandei asurzitoare despre "noi culmi de progres", un moment care i-a prevestit condamnarea treptată la degradare.
În decembrie 1986, liderul comunist Ion Dincă, supranumit "Te leagă", descinde în forţă la Iaşi.
După o şedinţă la Partid, directorii combinatului sunt legaţi şi aruncaţi de Securitate în beciurile Miliţiei înainte să se încheie ancheta.
Acuzaţiile care li se aduc pleacă de la lipsa a 360 de milioane de lei din contabilitate. Suma, uriaşă la acea vreme, era diferenţa între ce raportaseră că ar fi produs combinatul şi realitate. Un motiv suficient pentru regimul comunist să îi ţină arestaţi mai multe zile şi să dea astfel o lecţie de care să se audă peste tot în ţară. O ţară în care raportările fictive erau la ordinea zilei.
Ing. Emil Uncheşel, fost director general al Centralei Industriale de Utilaj Metalurgic şi Prese:„Organele de partid forţau întreprinderile să raporteze mai mult decât produceau. Unii conducători n-au avut tăria să reziste presiunii şi au făcut nişte raportări fictive. O dată, de două ori, la un moment dat nu erau bani pentru plătit oamenii. Că, dacă nu era producţie efectiv făcută...
Ing. Gică Necula, acţionar, fost director de producţie: „Am fost în sală în momentul când Dincă a venit. Era o iarnă destul de grea, după sărbători. Au vrut să fie un semnal pentru întreaga ţară, nu doar pentru Fortus. Dar, cu toate astea, au fost nişte oameni care au fost supuşi unui tratament nu tocmai bun. Ca să te ia cu maşina şi să te ducă în arestul poliţiei nu-i chiar aşa uşor de suportat”.
Directorii combinatului sunt eliberaţi în câteva zile şi, ulterior, repuşi în funcţii. Politica de stat îi obligă, însă, în continuare, să vândă sub costul de producţie.
Contracte pierdute după Revoluție
Inginerul Necula îşi aminteşte bine ce s-a întâmplat după Revoluţie: „Erau contracte în derulare importante. Sistându-se investiţiile, Fortus a rămas cu produse finite în stoc. Ulterior s-au valorificat la preţ de fier vechi”.
În lipsa implicării statului, combinatul nu pierde doar contracte interne, ci şi aşa-numita "producţie specială". Maşinile pentru piese de tanc dispar în '92.
Ing. Emil Uncheşel: „România era un puternic exportator de armament. Sigur că piaţa asta trebuia luată de cineva şi a fost luată”.
Ion Iliescu: „România a exportat, în general, în ţările subdezvoltate. În Africa şi în ţările asiatice. Or, din acest punct de vedere, iarăşi, a intrat în competiţie cu puterile tradiţionale industriale ale lumii”.
Ing. Gică Necula: „Și aşa au început să apară disponibilizările în Fortus. Ultimul element care s-a mai executat după Revoluţie a fost nişa de transportor blindat”.
Fortus supravieţuieşte însă. Face mori pentru mine, piese pentru fabricile de ciment şi utilaje grele pentru combinatul de la Krivoi-Rog.
Marian Popescu, fost angajat la Fortus: „Ce erau produse agabaritice şi nu mergeau în vagoane, le puneam pe trailere. A fost şi perioada când la Krivoi Rog, în perioada '93, din toamnă şi până la sfârşitul anilor '96, am tot cărat acolo: mori, roţi stelate şi multe altele”.
Azi, şi trailerele, şi vagoanele sunt vândute, iar cei care duceau piesele gigant au plecat sau au fost daţi afară.
În spatele căderii în gol a Fortus stă o privatizare eşuată la care statul a închis ochii timp de mai mulţi ani. Guvernul Năstase începe în 2002 demersurile pentru a vinde Fortus.
O privatizare ratată
Institutul de Proiectări Tehnologice evaluează pentru APAPS pachetul de 81,3% al statului la 28 de milioane de euro. Necesarul de investiții e evaluat la 30 de milioane de euro. Prima încercare de vânzare eșuează, din lipsă de ofertant. La a doua, se prezintă Metalexportimport S.A., o fostă întreprindere de comerț exterio.r privatizată după 1990 prin înscrierea salariaților ca acționari. Nu corespunde, însă, criteriilor și este descalificată. Aceeași Metalexportimport depune însă singura ofertă și la a treia încercare. Guvernul îi dă combinatul cu 700.000 de euro și o promisiune de investiții de 7,5 milioane. De 35 de ori mai ieftin decât fusese evaluat.
Justificarea preţului scăzut, aşa cum apare invocată în documentele Autorităţii pentru Privatizare, este "situaţia financiar-economică în declin a Fortus". Combinatul avea datorii la stat de 32 de milioane de euro şi pierderi de 10 milioane.
Ing. Gică Necula: „Le-am prezentat, de la oţelărie şi până la UTCG ce înseamnă Fortus. Din păcate, erau oameni neavizaţi, nu puteau să aprecieze, nici să poată percepe cu adevărat ce este Fortus”.
Privatizarea cu Metalexportimport, firmă care se ocupa, printre altele, cu exportul de oţel, pune, de la bun început, problema comenzilor pe care noul proprietar le putea asigura unui combinat-gigant.
Paul Tudor, om de afaceri, fost președinte CA al MEI: „Metalul vindea utilaje în Rusia, utilaje de la Metalurgica Aiud, şi am încercat să întroducem exportude utilaje metalurgice de la Fortus în Rusia”.
Metalexportimport îi plăteşete statului acţiunile, dar nu face decât în primul an investiţiile asumate.
Paul Tudor: „În cei doi ani în care am fost eu preşedinte, au fost îndeplinite toate angajamentele pe care Metalexportimport şi le-a luat faţă de AVAS prin contractul de privatizare. Statul nu şi-a respectat un angajament contractual. Combinatul de utilaj greu nu a beneficiat de ştergerea datoriilor”.
După 2005, statul încalcă, aşadar, contractul de privatizare, aşa cum o face şi firma cumpărătoare. În ciuda interdicţiei asumate în scris, Metalexportimport începe să vândă utilaje esenţiale.
Ing. Gică Necula: „Cele mai multe utilaje s-au vândut în Koreea, în Italia, ceva prin America de Sud. Nu s-au vândut utilajele care cu adevărat prisoseau, nefuncţionale, ci s-a început cu utilajele cu un grad mic de uzură. Foarte multe utilaje s-au vândut la firma Benefica”.
Benefica S.A. avea printre acţionari, la data respectivă, off-shore-ul cipriot Crescent şi compania GRIVCO SA, fondată de omul de afaceri Dan Voiculescu.
O expertiză în contabilitatea Metalexportimport arată, în 2016, că fosta întreprindere de comerţ exterior de dinainte de 1989 ar fi plătit o parte dintre acţiunile Fortus cu bani de la Benefica, printr-o „inginerie financiară”: înregistrarea fictivă a intermedierii unor produse care s-ar fi fabricat în combinat.
Cine sunt rușii care preiau combinatul
Încălcarea contractului, constatată într-o verificare amănunţită a Corpului de Control al AVAS în 2007, nu atrage, însă, şi anularea privatizării. Fortus trece, totuşi, printr-o schimbare majoră.
Interesaţi de combinat, câțiva oameni de afaceri ruşi preiau Metalexportimport pentru a controla, de fapt, Fortus.
Preluarea pachetului de 77% din acţiuni se face printr-un transfer succesiv prin intermediul câtorva asociaţi ai Metalexportimport, persoane fizice.
Treisprezece dintre ei cumpără acţiunile de la peste 180 dintre parteneri şi le vând altora patru.
De la cei patru, între care şi fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie din 2003-2004, le preia omul de afaceri rus Khavazah Tunguev, în 2007.
Imediat, le cesionează unei companii din Insulele Virgine: Rivalion Trade Invest Corp. De aici, pachetul majoritar al Metalexportimport ajunge în 2009 la concernul Rosatomstroi, cu sediul în Moscova.
Gheorghe Chişcă, director general Fortus SA: „În momentul respectiv, având o solicitare la nivelul ministerului Economiei sau de Finanţe, nu mai reţin, pe facilităţile fiscale, răspunsul a fost dat sec: atâta vreme cât la Metal s-a produs această tranzacţie, statul român nu mai are, în niciun caz, sprijin pentru acordarea facilităţii”.
Noilor acționari nu le lipseşte, totuși, susținerea politică. În ciuda încălcării repetate a contractului de privatizare, AVAS acceptă, în 2007, în timpul mandatului lui Teodor Atanasiu, amânarea cu doi ani a investiţiilor în combinat.
Director și în perioada preluării Fortus de către ruși, actualul șef al combinatului îşi aminteşte de o întâlnire din acea perioadă.
Gheorghe Chişcă: „Eu m-am întâlnit chiar la AVAS la un moment dat cu un politician din Iaşi...Erau trei din persoanele din partea cumpărătorului rus şi o persoană din zona politică a Iaşului”.
Un an mai târziu, AVAS cere în scris falimentul combinatului de la Iaşi pentru a-şi recupera o datorie.
Teodor Atanasiu, senator PNL, fost preşedinte al AVAS: „Soluţia sigură corectă era ajungerea la vânzarea rapidă a activelor în interesul statului”.
Gheorghe Chişcă, director general Fortus SA: Eu am fost la domnul Atanasiu în audienţă. Zic: "Domnule, dumneavoastră sunteţi în PNL, aveţi un şef de partid, de filială, care are o intenţie clară pe suprafaţa asta. Şi eu, dacă aş fi în locul dvs, ca disciplină de partid, nu aş mai face nimic". Nu pot să vă spun ce intenţii avea dl Relu Fenechiu, pentru că cei care au documentaţia ar trebui să vorbească şi să o scoată la capăt.
Teodor Atanasiu, senator PNL, fost preşedinte al AVAS: „Acum, dacă Relu Fenechiu avea sau nu interes asupra terenurilor, nu pot să ştiu. Probabil că da, erau terenuri interesante acolo”.
Cert e că două din transformatoarele tranzacţionate de Relu Fenechiu în afacerea pentru care a fost condamnat în 2014 au stat câteva luni ascunse la Fortus. Din spatele gratiilor, fostul deputat a refuzat un interviu pe această temă.
În 2008, combinatul intră în insolvenţă. Autoritatea care monitoriza postprivatizarea decide rezilierea contractului şi reintrarea statului la Fortus. De această dată, cu doar 60%. Ruşii de la Rosatomstroi prin Metalexportimport rămân acţionari cu 26%. Restul de 14% este deţinut de SIF Moldova şi de mici acţionari.
După opt ani în insolvenţă, cu două intrări şi tot atâtea ieşiri din faliment, combinatul din Iaşi stă pe loc.
Ing. Corneliu Frunză, şeful secţiei de Utilaj Tehnologic Complex Greu: „Iarna, băieţii şi-au făcut foc. Noi am păzit tot aici. Aici se făcea focul, lemne încă mai sunt şi toată iarna aşa am stat”.
Ultimii şase ani au fost cei mai grei. Urmărit de creditori, combinatul ajunge din 2008 pe mâna administratorilor judiciari. Primii sunt cei de la Sigma, din Iaşi. Apoi, vin cei de la Transilvania, din Cluj-Napoca. Pierderile se adâncesc. Combinatul are în continuare contracte, dar vinde în pierdere. Deliberat, susţine Corpul de Control al Guvernului.
Raportul Corpului de Control al Guvernului din 25 iulie 2014: „În perioada 2010-2011, reprezentanţii legali ai societăţii Fortus (practicienii în insolvenţă Sigma IPURL şi Casa de Insolvenţă Transilvania SRPL, n.red.) au încheiat 36 de contracte având ca obiect fabricarea şi livrarea de produse către Globe Incom Handels Germania şi Bene Trade Cehia în urma cărora Fortus a înregistrat pierderi de 10.091.772 de lei, pagubă cauzată patrimoniului societăţii”.
Una din cele mai mari sculării din ţară se desface, bucată cu bucată, sub presiunea lipsei de bani. Utilajele sunt scoase la vânzare în 2010 fără aprobarea judecătorului sindic şi cumpărate la preţ de fier vechi.
Raportul Corpului de Control al Guvernului din 25 iulie 2014: „Din controlul Finanţelor Publice Iaşi la Colect Metal SRL a rezultat că utilajele nu au fost vândute ca atare, ci valorificate prin vânzarea ca fier vechi sau subansamblu evaluat”.
Judecătorul care urmăreşte insolvenţa cere, în 2011, o expertiză paralelă şi trimite documentele la DNA. Procurorul Emilian Eva deschide ancheta pe numele administratorilor judiciari pentru un prejudiciu de 1 milion şi jumătate de euro. Dosarul nu este, însă, finalizat nici azi. Anchetat şi el, proprietarul Colect Metal, Petru Buzincu, dă explicaţii procurorilor şi continuă să facă afaceri cu Fortus.
Petru Buzincu, om de afaceri: „Eu am fost chemat la DNA şi acuzat pentru stabilirea preţului diminuat al bunurilor aparţinând statului. Mi se pare o învinuire complet aiurea, de revista Urzica, cum era pe timpuri. Eu am fost la o licitaţie cu strigare cu 10 societăţi, da? Eu le furnizam gaze, ei făceau piese; dar aveau contracte, încasau. În final, au început să rămână datori la mine”.
În 2015, Fortus vinde firmei lui Petru Buzincu un pod de cale ferată.
Remus Vulpescu, administrator special: „Vă vine să credeţi că Fortus şi-a tăiat podul de cale ferată prin care îşi asigura aprovizionarea şi livrarea pe calea ferată a unor echipamente de dimensiuni mari? Şi vă vine să credeţi că după ce şi l-a tăiat nu a încasat niciun leu pe el?”
Petru Buzincu, om de afaceri: „Ei au fost obligaţi să dezmembreze acel pod din cauza CFR că, nu ştiu, prezenta un pericol. Au făcut o licitaţie. Mi-am făcut calculul, le-am făcut oferta, dar cu condiţia că ce rezultă de aici e un deşeu”.
Gheorghe Chişcă, director general Fortus SA: „Relaţia a fost, din punctul meu de vedere, una corectă, iar dacă cineva o suspectează poate oricând să ceară un control”.
Fostul administrator judiciar, Eduard Pascal, ca şi predecesoara sa, Silvana Şermer, refuză să mai deschidă subiectul Fortus.
George Brezoi, vicepreşedinte al A.A.A.S.: „Noi am solicitat o expertiză judiciară instanţei pentru auditarea întregii activităţi a administratorilor judiciari, pentru că trebuie să ne facem o idee. Iar în paralel am solicitat ANAF-ului o inspecţie fiscală”.
Ce se așteaptă de la noul administrator judiciar
Cei mai mari creditori - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi Primăria - aşteaptă de la noul administrator judiciar să primească în plată hale, utilaje şi terenuri în contul datoriilor de peste 50 de milioane de euro.
George Brezoi, vicepreşedinte al A.A.A.S.: „Realitatea o putem afla după ce avem pază, iar noii administratori judiciari vor face inventarul şi vor prelua patrimoniul”.
Gheorghe Chişcă, director general Fortus SA: „Venim cu sforăieli din astea că dorim să luăm activul funcţional, să facem, să dregem, moment în care, de fapt, noi nici n-avem identificat - nu noi, cel care doreşte acoperirea creanţei - nu are identificat acest activ funcţinal. Nu ştie ce vrea să ia”.
Autoritatea guvernamentală ar vrea să preia activul funcţional cu care să pornească un nou Fortus. Primăria cere hale şi terenuri rămase nefuncţionale cu gândul că va face un parc industrial, pentru care nu are încă niciun investitor interesat.
Mihai Chirica, primarul mun. Iaşi: „Nu s-a ajuns niciodată până acolo, pentru că lucrurile s-au blocat aproape din faşă”.
Creditorii vor proprietăţile la o valoare mai mică decât cea din 2012, iar o nouă evaluare întârzie.
Mihai Chirica: „De fiecare dată se învârt în jurul aceleiaşi situaţii: cine face evaluarea”.
Până la o evaluare la zi, combinatul este scena scandalurilor zilnice.
Remus Vulpescu, administrator special: „În interiorul fabricii sunt salariaţi care şi-au dedicat viaţa lucrului la Fortus şi sunt salariaţi care, din anumite funcţii de conducere ar putea - cel puţin teoretic - fi interesaţi să se îmbogăţească”.
Gheorghe Chişcă, director general Fortus SA: „Ca să îţi reproşezi ceva, ca manager, trebuie să ai o resursă pe care să o faci eficientă în activitate. Or, Fortusul ăsta a fost, efectiv, ca în lupta de la Termopile: toată lumea desculţă. Asta-i problema”.
Dacă darea în plată se face la timp, banii salariaţilor ar urma să vină, din vânzări de active rămase, în vara acestui an. Cu datorii de 50 de milioane de euro, dar cu o valoare de patru ori mai mare, Combinatul de Utilaj Greu are, totuşi, un viitor incert.
Mihai Chirica, primarul mun. Iaşi: „Până la urmă, acolo a fost un interes financiar din punctul meu de vedere, care a urmărit foarte simplu şi concret să pună lăbuţele pe ceea ce poate fi luat, scos şi vândut”.
Gheorghe Chişcă: „Fortusul ăsta a fost decapitat, de fapt, de instituţiile statului, nu de altcineva”.
După 40 de ani, Combinatul din Iaşi suflă greu. Un uriaş legat de mâini şi de picioare, furat, distrus.
Ion Iliescu: „Până la urmă, s-a născut o unitate care o vreme a lucrat cu folos. Dar iată că s-a confirmat această îngrijorare - şi a mea şi a altora - dacă va reuşi să reziste şi mai ales după ce am trecut într-un regim de economie de piaţă... Greu să reziste...”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
