EVO Horeca. O poveste în care eșecul care s-a dovedit cea mai bună școală de antreprenoriat
Falimentul este coşmarul oricărui om de business. Un proiect ambiţios sau o muncă de o viaţă pot fi ruinate de o decizie neinspirată. Însă un astfel de moment este şi un test. Adevăraţii antreprenori reuşesc să treacă peste şi să construiască iarăşi de la zero. Iar dintr-o astfel de experienţă învaţă şi ies mai puternici.
Eşecul în afaceri apare din prea mult curaj, asumarea de riscuri mari sau... din prea multă curiozitate. Un tânăr şi-a văzut patru firme făcute una cu pământul, dar nu s-a lăsat descurajat. A învăţat că trebuie să fie atent să îşi măsoare mai bine paşii. De asemenea, a decis să se specializeze - dintr-un furnizor de mobilă generalist s-a transformat în unul de nişă, dedicat restaurantelor şi hotelurilor. Şi atunci a cunoscut adevăratul succes.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Cunoaştem astăzi povestea unui tânăr antreprenor care a fost olimpic la matematică și care și-a construit propria firmă la 20 de ani. A pus pe picioare patru companii. Dar la un moment dat a fost nevoit să vândă inclusiv apartamentul familiei pentru că avea datorii prea mari. Salut! Cum ai ajuns în situaţia asta?
Alin Truşcă - antreprenor: Am ajuns pentru că mi-am dorit mai mult decât puteam şi pentru că tatăl meu nu a vrut să mă lase să umblu pe treptele tribunalelor ca să rezolv de capul meu problemele.
- Ce datorii acumulaseși?
- Am început cu 100 de mii de euro, dar pentru că eu plăteam lent, au ajuns la 150 de mii de euro. Penalităţi, dobânzi.
- A fost cea mai bună şcoală pentru tine?
- Singura. Spre disperarea părinţilor, am renunţat la facultate în anul IV, înainte să îmi dau licenţa. Am fost influențat de o carte a lui Kiyosaki, „Tată bogat, tată sărac”, care spunea că cei mai bogaţi oameni ai lumii au studii medii.
- Şi de asta ai renunţat la facultate?
- Cred că îmi căutam o scuză. Cred că sunt mai multe feluri de antreprenori. Eu sunt genul ăla care a simţit de la 12 ani că o să fac asta toată viaţa. Mereu am vândut ceva, am avut mereu ceva de propus unui prieten, unui vecin, să cumpere, să facem un schimb.
- Primii bani îţi mai aminteşti cum i-ai făcut?
- La 12 ani vindeam îngheţată la magazinul unui unchi de-al meu de la ţară. Şi primeam salariu. Mă amuză foarte tare chestia asta, pentru că fiul meu cel mare face exact acelaşi lucru, în acelaşi magazin.
În anul 2002, Alin Truşcă pune pe picioare prima afacere. Deşi era încă în timpul şcolii, îşi dorea banii lui, câştigaţi pe forţe proprii. Iar domeniul ales... producţie şi amenajare de mobilier.
- Acum ne aflăm într-un restaurant, la amenajarea unui restaurnat, dar business-ul tău de unde a început ? De la un loc ca ăsta sau din altă parte?
- Nu de la un loc ca ăsta. Acum amenajăm un restaurant, ceva ce nu îmi imaginam că o să fac în viaţa mea. Prima amenajare de mobilier m-a găsit în apartamentul unui client. Noi asta făceam, Aduceam nişte semifabricate şi le ansamblam acolo. Transformam casa oamenilor în secţii de producţie.
- Pentru că voi nu aveaţi atelier?
- Nu aveam atelier. Cu plăcile pe portbagajul Daciei, le descărcam şi începeam acolo în casă să găurim, să ansamblăm piesele de mobilier.
- Cât timp a mers aşa treaba?
- Ne-am mişcat greu. Ne-a luat vreo doi ani de zile, pentru că nu făceam prea mulţi bani. Nu aveam nici cea mai vagă idee de ce o să se întâmple.
- Şi nici nu cunoşteai piaţa?
- Nu cunoşteam nimic, nici cu ce adaos să practicăm preţurile.
- Aţi început dintr-un apartament, acasă la client, dar după cu ce aţi continuat?
- A fost era internetului în România, iar la începutul anului 1999 - 2000, cu un coleg de liceu făceam web design, în forme incipiente, dar foarte bune pentru vremea aia, pentru că ne-au găsit nişte francezi şi ne-au propus să facem magazine pentru ei. Erau nişte site-uri de prezentare. Aflându-ne în acest atelier mobil, am zis ce ar fi să ne facem şi noi site-ul nostru, că eu ştiu să fac site-uri. Că noi ştim să facem mobilă să le spunem oamenilor ? Eu mai mult încurcam la montaj, ca să zic. Eu nu îmi găseam locul pe partea tehnică, practică. Şi eu m-am apucat să dezvolt prima noastră pagină de prezentare. Care s-a transformat, în 2004, în primul magazin online de mobilă din România.
- Vă cunoaşteţi de la 16 ani, aţi copilărit împreună, aţi crescut împreună, aţi devenit parteneri de viaţă, dar şi de afaceri. Cum a fost să intri în firmă şi cum a fost începutul?
Raluca Truşcă - administrator: Pentru mine a fost o perioadă de voluntariat de câteva luni de zile, pentru că nu aveam fonduri. Am adus fiecare de acasă, un calculator, un scaun, o masă la care să lucrăm.
Cristi Vlăduţ - director vânzări: Am creat un website, am cumpărat o dubă, la început nu am avut un sediu, lucram din cameră şi făceam întâlnirile la sediul clientului.
Alin Truşcă - antreprenor: Dacă mă sunai tu atunci şi îmi spuneai: Bună ziua, sunt Sergiu Voicu şi am văzut mobilier de vânzare pe site-ul dvs, unde pot să o văd? Îţi spuneam peste trei săptămâni la dvs în casă.
- Era singurul răspuns pentru că nu era un showroom?
- Nici nu ştiam să fac un showroom, pentru că nu ştiam să facem nimic. Eu ştiam să fac site-uri, iar prietenul meu să ansambleze mobila, spune Alin Trușcă.
- Când aveam o amenajare de bar, de restaurant, de pe site şi era din Braşov , programam o întâlnire a doua zi, băgam mostrele în dubă şi eram a doua zi la spaţiul clientului, spune Cristi Vlăduț.
- Nu îl chemaţi la sediu pentru că nici nu aveaţi unde.
- Îmi dau seama cât de naivi erau românii la început. Eram nişte străini găsiţi pe internet. Ne duceam acasă la oamenii ăstia, ei ne vedeau pentru prima dată în viaţa lor şi ne dădeau nişte sume de bani. Mobila nu era nici ieftină, că nu costă cât un kilogram de mere. Erau nişte milioane de lei la vremea aia. Şi ne dădeau banii. Prezentam încredere, spune Alin Trușcă.
- Chiar şi familia, prietenii, aveau nişte reticenţe. Ne spuneau: chiar vreţi să mergeţi pe drumul ăsta? adaugă Raluca Trușcă.
- Primul sediu unde a fost?
- Într-un apartament la etajul 10 şi nu ştiu dacă îţi imaginezi cum era să cari mobilă la etajul 10, că se mai întâmplau şi retururi şi pe alea nu le puteam da înapoi, pentru că nu se dezvoltaseră politicile de retur către furnizori, spune Alin Trușcă.
- Primul magazin online de mobilă. Cât de repede aţi crescut?
- Păi am fost singuri pe piaţă, un an şi ceva. Ceilalţi jucători, fabrici mari, nu au simţit curentul ăsta.
Dar tânărul antreprenor nu s-a oprit aici. Comenzile pe internet pentru mobilier erau tot mai mari, aşa că a decis să îşi deschidă şi un magazin la stradă. Iar în 2006, la un an distanţă, s-au aruncat în investiţii însemnate pentru a construi o fabrică de mobilier.
- Eu eram destul de sceptică la vremea respectivă. El se baza pe cifrele anterioare, mărturisește Raluca Trușcă.
- Ideea s-a născut la ora 6 seara, la ora 11 scriam primul mail către o firmă de leasing, în aceeaşi zi. Pentru a pune pe picioare fabrica. Decizia a fost luată bătând din degete, mâine facem fabrică. Am făcut o fabrică de două sau de trei ori mai mare decât aveam noi nevoie în momentul acela, gândindu-mă la paşii mei optimişti când lucrurile vor escalada foarte repede şi vom ajunge oricum la capacitate de 100% repede, povestește Alin Trușcă.
- V-aţi împrumutat pentru asta?
- Am împrumutat sute de mii. Piaţa bancară a permis mai mult decât trebuia. Noi nu am atins nici doi ani de zile şi fabrica necesita încă investiţii.
- Cum a fost criza economică pentru voi, din 2008 - 2009?
- Ne-a prins într-o perioadă de creştere accelerată, cu investiţii pe credit şi pe leasing foarte mari. Am deschis o fabrică şi costurile erau mai mari decât puteam noi să încasăm în momentul apogeului crizei. Şi am fost nevoiţi să închidem tot, forţat de împrejurări. Am pierdut tot ce aveam, utilajele, maşinile, inclusiv casa.
- Ne-am mutat într-o garsonieră foarte mică, spune Raluca Trușcă.
- Cea mai mică, de prin anunţuri, completează Alin Trușcă.
- Să munceşti nişte ani pe care i-am dedicat şi să te trezeşti brusc că nu mai ai nimic... Faptul că am fost împreună a fost cel mai important lucru, spune Raluca.
- Ce datorii aveai?
- Miliarde, pentru că ele creşteau zilnic. Se cuantificau dobânzi, penalităţi...
- Atunci când simţi că te îngropi, opreşte-te din săpat, pentru că se adânceşte groapa şi este tot mai sus ieşirea. Ne-am dat seama că nu putem să facem lucrurile aşa cum ne-am dorit şi ne-am oprit, spune Raluca.
Nu doar că au închis fabrica intrată în faliment, dar au vândut inclusiv magazinul online.
- Cât de repede aţi renăscut din cenuşă, după ce aţi pierdut tot?
- Vreo 2 -3 ani de muncă doar pentru a ne plăti datoriile.
- Eu cred că ne-am revenit atunci când am rămas însărcinată , când nu aveam unde să locuim în perioada respectivă, iar faptul că am rămas însărcinată ne-a mobilizat, ne-a motivat să o luăm de la capăt, spune Raluca.
- Nu aveam un plan de back-up. În momentul ăsta am un plan de dezvoltare şi trei de back-up, mărturisește Alin. În momentul în care investesc în ceva, pun de trei ori suma aia deoparte pentru back-up, explică el.
- Este o lecţie de antreprenoriat?
- Cea mai bună şcoală.
Şi a învăţat astfel că poate face bani din orice, atât timp cât există cerere din piaţă. În 2011, după ce efectele crizei mondiale s-au mai estompat, Alin Truşcă şi-a relansat afacerea. A creat EVO Horeca, o companie ce oferă mobilier pentru hoteluri, restaurante şi catering.
- Am reuşit să dezvoltăm proiecte proprii, unde avem produse proprii făcute de fabrici româneşti. Majoritatea produselor sunt româneşti, produse în ţară, spune Cristi Vlăduț, directorul de vânzări.
Compania a crescut rapid de la an la an. Iar odată cu ea şi oamenii din echipă.
- Care este povestea ta, când ai ajuns în companie, cum şi care a fost parcursul tău până acum?
- Am fost şofer. Am primit cheia, duba şi 8 luni am fost şofer şi am început să fac livrări, povestește Robert Popescu, agent de vânzări. Odată ce am fost şofer, am cunoscut furnizorii, de unde vine marfa, unde se duce, cum ajunge la client, livrări şi aşa mai departe.
Iar experienţa l-a ajutat pe Robert să înveţe să vândă ceea ce face.
- Eşti în momentul acesta unul dintre cei mai buni oameni de vânzări ai companiei. Cum se vede lucrul acesta în cifre? De cât vindeţi?
- Vând în medie de 5 miliarde pe lună.
- Cât de mult v-aţi extins, unde sunteţi prezenţi?
- Am gândit naţional afacerea, dar s-a întâmplat să ajungă la nivel internaţional, spune Alin Trușcă.
- Vindeţi mobilă şi peste hotare?
- Au apărut clienţi care ne-au găsit pe internet. Am început să vindem în Franţa, în Italia, şi încet-încet în vreo 10 ţări din Europa.
- Am avut şi mici proiecte cu produse în Statele Unite, adaugă Cristi Vlăduț.
- Dă-mi exemple de clienţi foarte mari pe care îi aveţi.
- Sunt lanţuri de benzinării amenajate în totalitate. Hoteluri de 5 stele, cafenele în sistem de franciză. Pensiuni. Avem 4 sau 5 cabinete de stomatologie, spune Robert Popescu.
- De asemenea putem oferi gratuit consultanţă în ceea ce priveşte amenajarea spaţiului respectiv, adaugă Cristi Vlăduț.
- Anul trecut ai avut o nouă perioadă dificilă ai zis. Te gândeai că lucrurile nu o să mai meargă.
- A fost o pauză în investiţii la sfârşit de 2016, iar la început de 2017 a fost o criză politică pe care o ştim cu toţii, iar principalii consumatori de horeca erau în stradă. Nu erau în restaurante să consume. Iar proprietarii au început să aibă găuri în business. Iar găurile lor din business se propagau către noi. Iar scăderea noastră a fost radicală, până la decizia de a închide. Nu ne mai permiteam nici chiria şi nici salariile, mărturisește Alin Trușcă.
A fost un alt hop căruia Alin şi echipa lui au reuşit să-i facă faţă.
- Am intrat pe segmentul de saloane de evenimente. Suntem printre primii, dacă nu primii, spune Cristi Vlăduț.
- Ne dorim să intrăm cam pe tot ce înseamnă spaţiu public, de la holul de intrare al unei instituţii publice. Avem în plan să intrăm pe zona de amenajare de spaţii verzi, adaugă Alin Trușcă.
Faptul că a oferit orice s-a cerut l-a ajutat să se repună pe picioare şi chiar să crească din nou semnificativ.
Compania a reuşit să amenajeze peste 4000 de spaţii horeca şi publice.
- Ce înseamnă această afacere în momentul acesta?
- EVO Horeca este suma întâmplărilor mele din trecut. Am reuşit să aduc afacerea la 2 milioane de euro în 2017. Nu avem nici un fel de credit, totul se face prin autoinvestiţie. Avem în momentul acesta prognozată pentru 2018 creşterea afacerii cu 50%, spune Alin Trușcă.
- Asta înseamnă că veţi ajunge la aproape 3 milioane de euro cifră de afacere?
- Aşa ar trebui.
Și în final, după experiența căpătată, antreprenorul Alin Truşcă are câteva sfaturi pentru cei cu gust pentru afaceri:
- Sunt câteva lucruri pe care aş vrea să le audă cei care au în cap ideea de a-şi face ceva pe cont propriu. Apucă-te de ceva ce poţi face singur. Dacă nu ai banii să te apuci de o afacere, nici nu te mai apuca.
- Trebuie să îţi asumi că poţi trăi nişte luni fără a te aştepta ca afacerea să îţi aducă nişte venituri, încheie Raluca Trușcă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
