Reportaj. Despre unire, în satul lui Dodon
Ziua naţională a României - 1 decembrie - celebrează Marea Unire din 1918. Reunirea între aceleaşi graniţe a tuturor provinciilor româneşti a început în martie, pe 27. Atunci, Basarabia şi-a proclamat unirea cu România. Acum, după 100 de ani, Republica Moldova se zbate între corupţie şi dezamăgire. Urmează un reportaj din campania 100 de ani de viitor.
Între 24 Ianuarie - sărbătoarea Unirii Principatelor -, şi 27 Martie - Centenarul Unirii Basarabiei cu România, primarii din 150 de localităţi din Republica Moldova au semnat declaraţii de Unire. Entuziasmul unioniştilor este mare peste Prut, dar sondajele arată că doar 30% din populaţie îşi doreşte să trăiască în România. În acelaşi timp, peste o treime din populaţia Basarabiei a emigrat.
Valul de unionism manifest în Republica Moldova în ultimele două luni l-a determinat pe Igor Dodon, preşedintele socialist al Republicii Moldova, să împânzească ţara cu mari panouri pe care scrie "Unionismul trece. Patria rămâne". Unioniştii fac mereu apel la istorie, amintesc că 1918 a salvat Basarabia de bolşevismul care a înăbuşea Rusia şi vorbesc cu pasiune despre cei 22 de ani de administraţie românească din perioada interbelică.
Unirea din 1918 a smuls Basarabia dintr-un război civil sângeros. Regimul sovietic a fost inaugurat de o confruntare dură care a dus în trei ani la 13 milioane de victime. Dar în perioada interbelică, Basarabia s-a aflat pe tabla de şah a agenţilor NKVD. Nistrul era o graniţă uşor de trecut. Cel mai grav incident a fost tentativa de insurecţie din 1924 de la Tatar-Bunar. Dar armata română a readus t repede ordinea. În 1940, din cauza Pactului Ribbentrop-Molotov, adică a înţelegerii dintre Hitler şi Stalin, istoria Basarabiei intră într-o epocă dramatică.
În replică, preşedinţia Republicii Moldova a patronat realizarea unui documentar menit să demonstreze că statul moldovean s-a format din cele mai vechi timpuri separat de naţiunea română.
Preşedintele Igor Dodon a avertizat la şedinţa Consiliului Suprem de Securitate de la începutul lui martie că cei care periclitează "statalitea Republicii Moldova" s-ar putea confrunta cu probleme penale. Jurişti şi politicieni din opoziţie susţin că un astfel de scenariu este exclus într-o ţară cu veleităţi europene.
„Nu există un pericol real şi o bază juridică și mi-e greu să-mi imaginez cum un politician ar îndrăzni să deschidă dosare penale unui număr impunător de oameni. Dacă judecăm după sondajele recente, sunt poate chiar 30 de procente care sprijină ideea unirii. E un fals. Și Dodon, și alții din zona sa politică spun că da, aceste declarații de unire pun în pericol statalitatea Republicii Moldova. Statalitatea Republicii Moldovei o pun în pericol politicienii iresponsabili și corupți pentru că din cauza acestor oameni, cetățenii pleacă de aici și riscăm să ajungem o țară fantomă. Din cauza acestor oameni am ajuns să avem instituții care nu ne reprezintă pe noi, ci reprezintă mai degrabă niște clanuri, niște grupuri de interese. Aici sunt pericolele cele mai mari pentru statul Republica Moldova și implicit pentru cetățeni”, spune Maia Sandu, președintele Partidului „Acțiune și Solidaritate”.
Preşedintele raionului Ialoveni, Anatolie Dimitriu, este unul dintre iniţiatorii acţiunilor culturale care s-au transformat apoi în declaraţii de Unire. Presiunile mediatice anti-unioniste l-au determinat, de la 1 martie, să renunţe la funcţia publică. Spune că starea de aşteptare şi incertitudinea zilei de mâine i-a determinat pe oameni să nu mai apeleze la policieni, fie ei şi pro-europeni sau pro-unionişti, şi să pornescă Unirea de jos în sus.
„Ne-au furat unirea și istoria încă de la 90 încoace de când trebuia să facem pași, începând de la Podul de Flori, nimeni nu ne interzicea, dar ne-am lăsat în nădejdea „celor mari" și doar ne-au folosit, prin segmentul de dreapta, dar niciodată nu și-au dorit. Ne-am trezit și dacă n-o să facem noi, n-o sa facă nimeni”, spune Anatolie Dimitriu, fostul președinte al raionului Ialoveni.
Bucureştiul se arată rezervat. Chestiuni dificile strategic incluzând aici problema energetică din Transnistria, lipsa conexiunilor electrice şi de gaz cu România şi impactul în regiune al unui ipotetic proiect de Reunificare a Basarabiei cu România apar extrem de rar pe agenda oficială de la Bucureşti. Declaraţia Parlamentului reunit pe 27 martie, deşi binevoitoare, a fost adoptată în lipsa preşedintelui României cel care, potrivit Constituţiei, girează chestiunile strategice şi de politică externă. Iar mesajul Palatului Cotroceni a invocat din nou posibila desfiinţare a graniţei cu Rep. Moldova prin aderarea statului vecin la Uniunea Europeană, fără nici o referire la declaraţiile de unire.
Sadova, locul cu mulți Dodoni
În ciuda valului de unionism, ideea Unirii provoacă dispute. La Sadova, comuna natală a preşedintelui Igor Dodon, unioniştii, inclusiv primarul, au organizat o adunare şi au încurajat semnarea unei Declaraţii de Unire. Consilierii - mulţi socialişti - au contracarat cu o decizie privind statalitatea Republicii Moldova. Pro şi contra Unire, pe majoritatea oamenilor din Sadova îi cheamă Dodon şi majoritatea sunt rude. Inclusiv cu preşedintele Republicii.
- Vă numiţi Dodon. Sunteţi rudă cu preşedintele Republicii Moldova?
- Da. Bunica mea după mamă şi cu bunelul erau verişori. Mama mea şi cu tatăl preşedintelui sunt verişori de-al doilea. Veri mai îndepărtaţi. Mama fată a fost famlia Dodon şi tata tot Dodon. Pur şi simplu sunt foarte mulţi Dodon în satul Sadova. Într-o clasă de 36 de elevi, eram 12 Dodoni într-o clasă.
Vladimir Dodon, inginer cadastral la Primărie, a muncit 10 ani în Spania, iar copiii, cu studii superioare, sunt de asemenea în Occident. Trăind atâţia ani în Alicante, compară standardele de viaţă din Occident cu cele din fosta republică sovietică. Face comparaţii şi cu România despre care spune că în ultimii ani a început să semene cu o ţară din Vest. A strâns peste 500 de semnături de Unire de la consăteni. Fost militar pe un submarin nuclear în fosta Uniune Sovietică, Vladimir Dodon spune că dacă basarabenii acceptă Unirea, ar fi la rândul lor protejaţi prin NATO.
„Plus că România este în NATO. E un bloc economic, cultural şi de apărare. Deci Doamne fereşte, cum s-a întâmplat la noi în 1992 sau anul trecut în Ucraina, noi am fi apăraţi!”, arată Vladimir Dodon.
Discuţia este însă întreruptă de unul din consilierii anti-unionism, Victor Dodon - unul dintre sătenii care pare să ştie tot ce mişcă în comună. Consilierul local Victor Dodon spune că oamenii au fost presaţi să semneze declaraţiile de unire pentru că au nevoie de inginerul cadastral.
„Când dau ochii cu dânsul, mi-i greu de omul ăsta că numai de unire prima vorbă şi de România, că o pensie mai bună, dar şi la noi se lucrează ca şi în satul, în ţara vecină. Dacă lucrezi primeşti, dar dacă nu lucrezi, nu tot aşa? Tot timpul îşi povesteşte că a fost în ţara vecină. Am fost şi eu, vreau să spun că suntem bucuroşi, suntem vecini alăturea, pământeni, vorbim o limbă, am fost o dată în România şi, da, am văzut. Dacă te duci la vecin şi ai văzut lucruri bune, dacă îţi place fă-le la tine acasă, ce îi place lui să le facă la dânsul acasă”, spune Victor Dodon, consilier local.
Petre Aghenie, un om de afaceri din zonă, e şi el ferm convins că Republica Moldova trebuie să rămână un stat de sine-stătător. Spune că situaţia economică s-ar îndrepta dacă nu ar exista intervenţii externe menite să creeze conflicte artificiale în Republică.
„Unionişti în sat noi nu avem, dar avem nişte oameni interesaţi material, în primul rând material. Al doilea, dezinfomaţi, al treilea şantajaţi. Trei categorii. Eu nu neg că s-au strâns 500 de semnături, dar dacă eu mă duc şi pun întrebările în felul meu, deasupra pot să pun orice text. Din patriotism nu face nici unul. Ei fac din influenţă numai materială. Am trei: primarul, inginerul cadastral... (Şi primarul este unionist?) Primarul îl ştiu de zeci de ani, mi-e cumătru. Nu poate să fie unionist. Dar învaţă fiica acolo, ficiorul se duce să lucreze acolo. Cu judecată, el nu poate să se vâre să încalce Constituţia decât dacă e ceva mai sus decât asta. Ceva care acoperă salariile pe 5-10 ani de zile”, spune Petre Aghenie, om de afaceri.
Cum dovezile legate de faptele compromiţătoare ale consătenilor unionişti sunt inexistente, discuţia despre suspiciune şi neîncredere ajunge repede la politicieni.
„Oamenii nu au încredere în nicio guvernare. Şi nici între ei. Ei, între ei de ce nu au încredere? Au existat guverne 1, 2, 3 şi se unesc aşa partide care sunt diametral opuse. Unul e socialist şi altul e liberal. Care e scopul? Material. Cum poţi să uneşti decât dacă e un scop comun? Să faci bine la popor. Nu se vede. Înseamnă că şi acesta o luat bani şi acela o luat bani şi s-a făcut o ... cooperativă Se cheama integrare europeană”.
Așa vede lucrurile Petre Aghenie.
„Oamenii amu nu au încredere de nimic. Chiar şi adunările astea, ăsta e un fel de strigăt. Ei nu sunt unionişti că ei nu ştiu de acum ce să mai facă. Ei se gândesc să vină cineva din străinătate să îi ajute. Şi dacă ar veni cineva de pe altă planetă - să vie cineva să ne facă linişte şi să ne scoată din impas. Oamenii sunt disperaţi”, conchide omul de afaceri.
La Chişinău, economistul Vasile Şoimaru se numără printre deputaţii care în august 1991 au votat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Spune că basarabenii sperau atunci să parcurgă la fel de repede ca în 1918 traseul spre Unire, adică în câteva luni, autonomie, independenţă şi alipirea la România. În cei 27 de ani, Unirea s-a rezumat la ceremonii şi paşi mărunţi. Singurul mare proiect concret, gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău, va fi gata abia în 2019:
„Eu despre acest gaz romanesc am mai spus-o. Eu nu văd nici pe un mal, nici pe altul nu văd mare interes. Chiar nu pot pricepe. Imaginați-vă, în anii 90 și până 94 și din 98 până în 2001 eu am fost vicepreședintele Comisiei pentru economie în Parlamentul Republicii Moldova. Veneau de peste tot. Veneau agenți, voiau să investească aici, voiau să pună mâna pe ceva, numai ai noștri, frații noștri nu veneau de dincolo. Da, România, spun de România, ori era o frică, ori se temeau de cei care nu le-au dat voie României în 1991 să facă reîntregirea teritoriului în România, ori poate mai este ceva, iată eu nu le știu pe toate”, spune Vasile Șoimaru, economist, fost deputat.
„Cum poți să vorbești după 27 de ani... să vorbim de greutăți? Nu există astfel de greutăți. Eu vă spun că ceva zace aici și bateți... Să explodeze această mămăligă care unii se tem că nu o să mai explodeze niciodată, dar poate să explodeze odată. Cumva banii ăștia să ajungă până lângă Unghieni conducta de gaz. Cine poate sta la mijloc? Pentru că dacă depinde numai de guvernanții ăștia de aici, de la Chișinău, eu o spun că decât să facem aici un marș al unirii pe data de 25 martie, mai bine facem un marș al unirii conductelor de gaz și o să vedeți a doua zi cum o să se unească conductele a doua zi”, continuă Vasile Șoimaru.
Preşedintele Comisiei Mass-Media şi Relaţii cu Publicul de la Preşedinţia Republicii Moldova, Elena Pahomova, spune că regretele legate de momentul 1991 nu au nici un rost şi că sunt o dovadă de neputinţă. Există şi cetăţeni care vor ca Republica Moldova să fie parte a Ucrainei sau chiar a Rusiei, spune ea.
„Eu sunt moldoveancă. Dacă o să încep să caut cine sunt eu, etnic, poloneză, rusoaică, dar şi alte ramificaţii ale familiei, e foarte complicat. Dar eu după gândire, după temperament, sunt ce sunt după ţara în care m-am născut şi pe care o ştiu din timpul Uniunii Sovietice. Copiii mei sunt aici, aici s-au născut, aici au crescut, cunosc istoria acestor locuri. Mă bucur foarte mult când sunt în străinătate când aud muzica noastră şi ceea ce ne defineşte”, spune Elena Pahomova.
- Când spuneţi „muzica noastră” la ce vă referiţi? În ce limbă se cântă?
- Moldovenească. Muzica moldovenească. "Periniţa" noastră ne poate ridica pe toţi de la masă ca să dansăm. Putem să dansăm, să şi plângem, să ne bucurăm. Asta este ceea ce te formează, ceea ce ne defineşte. Suntem balcanici... ăştia suntem noi, spune Pahomova.
Cât despre competiţia Moscova - Bucureşti în imaginarul colectiv, se pare că România este mai degrabă o absenţă. Oricât şi-ar dori gurmanzii, bucătăria tradiţională nu poate face diferenţa în privinţa brandului de ţară.
- În 2-3 cuvinte. Ce vă vine în minte când vă gândiţi la Bucureşti?
- Nu ştiu ce să zic, spune Elena Pahomova.
- Dacă e să definiţi Moscova în 2-3 cuvinte, ce aţi spune?
- Kremlin, cărţi, teatru, literatură. Da, aş spune şi despre Bucureşti. Să mă gândesc... Balcani şi bucătărie excelentă!
Potrivit recensămintelor din 2004 şi 2014, 75% dintre cetăţenii Republicii Moldova se declară moldoveni şi 7% români. Circa 8,5% sunt ucrainieni, 6% ruşi, 4,4 procente găgăuzi. Oficial, la cel mai recent recensământ, numai 16% au spus că limba lor maternă este româna. Imnul Republicii Moldova este „Limba noastră”. Textul elogios, cunoscut şi elevilor din România, nu menţionează dacă se referă la limba română sau la limba moldovenească.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
