Cine a fost Iancu Flondor și ce-i datorează Bucovina
Unirea Bucovinei cu România, proclamată la 28 noiembrie 1918, este legată în primul rând de personalitatea boierului de Storojineţ, Iancu Flondor. Un om de un curaj excepţional care şi-a folosit averea, energia şi timpul în sprijinul intereselor româneşti. Datorită lui, exact în urmă cu 100 de ani, armata română a intrat în oraşul Cernăuţi, îndepărtând pericolul bolşevic. În Imperiul Habsburgic, ţinta politică a lui Iancu Flondor a fost ca limba română să fie vorbită nu numai în şcoli, ci şi în administraţie. Exemplul său inspiră astăzi comunitatea românilor care îşi apără drepturile de a învăţa în limba maternă de-a lungul întregii perioade de şcolarizare.
La 11 noiembrie 1918, într-o vagon de tren oprit în pădurea Compiegne, în Franţa, s-a semnat armistiţiul care a încheiat Primul Război Mondial. În aceeaşi zi, în celălalt capăt al Europei, armata română a intrat în Cernăuţi la cererea preşedintelui Consiliului Naţional Român din Bucovina, Iancu Flondor. Revenirea Bucovinei în graniţele României a intrat în linie dreaptă.
Boierul de la Storojineț
Negocierile purtate de acesta cu delegaţii altor etnii au dus la un vot unanim pe 28 noiembrie, deşi românii reprezentau numai 34% din populaţie. Excelenta educaţie, onestitatea faţă de interlocutori şi faptul că era stăpân din tată în fiu în Bucovina au contat. Boierul de la Storojineţ primise titlul de cavaler de Flondor pe linie habsburgică, dar se trăgea din boierii de Albota de la Curtea lui Ştefan cel Mare.
Preot Vasile Covaliuc, protopop de Storojineț: Biserica e construită pe moşia lui Iancu Flondor, a familiei Flondor. Pentru că Ecaterina Ganser, soţia lui Nicolae Flondor, în anul 1818, a donat pentru Biserica Ortodoxă română terenul şi o fost pusă piatra de temelie şi în 1829 s-a pus piatra de temelie. Biserica a fost închisă până în anul 1989, a fost închisă în timpul comuniştilor.
Conacul Flondor, demolat de sovietici
În vremea comuniştilor, oraşul a fost "împodobit" ca multe alte localităţi sovietice cu monumentul unui tanc cu turela îndreptată spre Vest. Tot atunci, conacul familiei Flondor a fost şters de pe faţa pământului. În 1958, când a fost demolat, clădirea principală abia împlinise 30 de ani. Conacul vechi arsese în timpul Primului Război Mondial. Acum, în locul splendidei clădiri neoclasice se află o şcoală internat. Ea poartă numele primului soldat care a intrat cu tancul în oraş: "Ghenadie Kariukiv". Şcoala e încă înconjurată de anexele încă în picioare ale moşiei de pe vremuri. Dar nu există nici un însemn cu numele lui Iancu Flondor.
Iancu Flondor, model pentru copiii ucraineni
Directorul ucrainean, Serghei Kaceanovski, spune că cei 154 de copii, în clasele I-XI, află de la dascălii lor, în ucraineană, cine a fost Iancu Flondor. Omenia liderului bucovinean din 1918 a surclasat şi politica, şi istoria dramatică a regiunii.
Serghei Kaceanovski, director şcoală-internat: Noi avem lecţii de istorie şi de etică în care le povestim copiilor că pe vremea lui Iancu Flondor, aici a fost o curăţenie excepţională. Parcul era totdeauna îngrijit, totul era ordonat şi era disciplină peste tot. El ajuta foarte mult oamenii să rezolve problemele şi nevoile oraşului. Flondor ajuta financiar multe proiecte, proiecte pentru ajutorarea oamenilor.”
Isidor Bodea, medicul care a fondat spitalul de copii
Iancu Flondor nu era un caz singular. Bunul său prieten, medicul Isidor Bodea, a trăit zeci de ani în apartamentul spitalului de copii, la construcţia căruia a contribuit.
L-a finanţat alături de familia Fisher, una dintre cele mai bogate familii de negustori evrei din Cernăuţi.
Ca şi populaţia românească, politicienii români nu erau majoritari în rândul politicienilor locului, dar erau personalităţi foarte influente. Medicul Isidor Bodea nu numai că a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Iancu Flondor, dar era unul din marii binefăcători ai comunităţii din Cernăuţi.
Astfel de trăsături, profund umane, pot fi liantul unor comunităţi marcate încă de istoria traumatizantă a secolului XX. Cu singura condiţie de a fi redescoperite. Amintirea lui Iancu Flondor nu poate rămâne în sarcina vecinilor.
Director de şcoală: Până acum nu a venit aici niciun reprezentant de la Bucureşti. Dar eu pot să vă spun că aici, la noi, la Storojineţ, toată lumea ştie că în locul acesta este moşia lui Flondor. Şcoala noastră se află în vechiul parc al lui Iancu Flondor.
Dispute privind predarea în limba maternă
Bucureştiul pare mai implicat în disputa legată de noua lege a educaţiei adoptată de Kiev în toamna lui 2017. Ea multiplică orele de limba ucraineană. Mai multe minorităţi, inclusiv cea românească, susţin că, începând cu ciclul gimnazial, noile reguli fac din învăţământul în limba maternă excepţia, nu regula. Până la noua lege, un minoritar putea traversa toate ciclurile şcolare în limba maternă. De aici înainte, din clasa a V-a, toate cursurile se predau în limba ucraineană cu excepţia orelor de limbă şi literatură maternă.
Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov, susţine că legea permite predarea a numeroase materii în limba maternă, la cererea părinţilor şi prin decizia administraţiilor şcolare.
Românii, îngrijorați de noua lege a educației
Nicolae Costaş, profesor de lb.română, gimnaziu, Cernăuți: Acum, noua lege a învăţământului e puţin ciudată, fiindcă conform Constituiţiei Ucrainei, fiecare cetăţean al Ucrainei are dreptul să îşi aibă copilul instruit în limba naţională. A fost adoptată o lege privind organizarea educaţiei prin care se presupune ca în scurt timp toate obiectele să se treacă treptat la predarea doar în limba de stat, iar ca obiect, limba română să fie studiată doar ca limba şi literatura română. Nu ştiu dacă este corect acest lucru, noi în mod paşnic trebuie să ne prezentăm poziţia noastră. Să sperăm că lucrurile se vor schimba pentru că Ucraina e o ţară care îşi doreşte să adere la Uniunea Europeană şi va trebui să aprobe unele legi care sunt impuse de Uniunea Europeană privind minorităţile sau mai bine spus, populaţia autohtonă, cum spun eu. E diferită de minorităţi, are şi un alt statut şi are şi alte drepturi.
Ce spune ambasadorul Ucrainei la București
Olexander Bankov, ambasadorul Ucrainei: „Nu, nu este corect. Legea prevede, vorbim de articolul 7 al legii cadru care prevede că materiile în limba maternă - care este una dintre limbile UE - pot fi predate în şcoala gimnazială şi liceu. Deci vorbim de ciclu şcolar unde primele patru clase pot fi cu predare exclusivă în limba maternă, cu adaos de limba ucraineană. Începând cu clasa a V-a şi aceasta cade în sarcina administraţiilor şcolare, la solicitarea părinţilor, una sau mai multe materii pot fi predate în limba maternă care este limbă UE”.
Dar până la informarea completă a publicului şi la clarificarea modului în care inspectoratele vor aproba cererile părinţilor, piaţa educaţiei a reacţionat. Universitatea Cernăuţi a avut înscrieri la română-ucraineană şi română-engleză, dar nici una la limba şi literatura română.
Nicio înscriere la Limba română la Universitatea Cernăuți
Lora Bostan, şefa catedrei de lb. română, Cernăuţi: Anul acesta, în legătură cu schimbările acestea, cu legea aceasta, noi nu am avut anul întâi. Şi aceasta este o problemă. Unii părinţi s-au speriat gândind că deja nu o să mai fie limba română deloc şi atunci dacă îşi termină studiile nu se poate încadra în câmpul de muncă. Diplomaţia de la Bucureşti a făcut de fapt destul de mult. S-a deplasat şi ministrul de externe aici, s-a discutat la nivel înalt. A venit la fiecare două săptămâni câte un secretar de stat şi s-au întâlnit. Nu ştiu ce se va întâmpla. Vedeţi, limba este o problemă foarte sensibilă pentru popor. Doar acesta este unul din aspectele al identităţii naţionale. Când auzi că intelectualul ucrainean spune că trebuie să cunoaştem limba mamei, atunci te gândeşti: "Dar şi eu trebuie să cunosc limba mamei". E greu de zis cum o să deruleze totul.
Consecințele războiului cu rușii
Discuţiile generate de noua lege a educaţiei au dus la un conflict diplomatic cu Ungaria, dar la negocieri, încă în desfăşurare cu diplomaţii de la Bucureşti. Totuşi, situaţia rămâne incertă. Mulţi români spun că promovarea apăsată a limbii ucrainiene este consecinţa războiului declanşat de Federaţia Rusă prin anexarea Crimeei şi ciocnirile din Estul Ucrainei. Ambasadorul Kievului în România nu îi contrazice.
Olexander Bankov, ambasadorul Ucrainei: „A fost vizată influenţa informaţională a Rusiei. Pentru că demersurile au fost şi mai sunt foarte necesare pentru a diminua această influenţă, sunt necesare pentru a contracara propaganda rusească, pentru a face faţă manipulării informaţionale, şi diferitelor forme de război informaţional care condus într-un mod absolut deschis de către Federaţia Rusă împotriva Ucrainei. Şi nu numai în Ucraina, ci şi în UE, vedem aceste intrumente de propagandă, de manipulare, instrumente de fake news, de formare unor anumite percepţii favorabile faţă de Rusia şi defavorabilă pentru anumite ţări. Da, se poate spune că efectul, după această lege, efectul secundar a afectat şi minorităţi altele decât minoritatea rusofonă. Bine, pot să spun că şi eu fac parte din comunitatea rusofonă, m-am născut în estul Ucrainei, în nordul regiunii Lugansk, şi am început numai de la liceu să învăţ limba ucraineană. Dar asta mai puţin contează pentru că legea nu vizează limitele pentru oameni, legea fixează un cadru pentru întărirea limbii ucrainene, limbii naţionale.
Mi se pare absolut firesc că orice stat naţional are de gând şi face demersuri pentru a consolida cunoştinţa de limba naţională şi a diminua anumite aspecte ostile, agresive, folosind limba minoritară. Se ştie foarte bine că la Kiev şi la Lvov, şi la Cernăuţi, vă întâlniţi cu oameni care vorbesc rusă şi nu există nici o tensiune. Noi nu avem nimic împotriva limbii ruse. Nu avem nimic împotriva culturii, nu avem nimic împotriva literaturii, e un patrimoniu internaţional şi un patrimoniu al nostru comun, în înţelegerea istoriei noastre comune. Dar suntem împotriva folosirii acestor elemente pentru favorizarea unor acţiuni agresive, pentru favorizarea unor poziţii, pentru manipulare, pentru propagandă”.
Literatura, loc de identitate națională
În asemenea tensiune, românilor - 1% din populaţie - , nu le rămâne decât să se ţină bine. Lilia Govornean este profesor metodist de limba română şi, din 2013, autor de manuale de limba română. Ca şi în vremea lui Flondor, literatura ţine de identitatea naţională.
Prof. Lilia Govornean, autor de manuale limba română: „Facem excurcursii şi întâlniri care ţin mai mult de istorie. Deoarece la noi începând cu clasa a VIII-a, avem în programa şcolară lecţii în care predăm letopiseţele. Se studiază... iaca, eu care sunt şi autoare de manuale mi-am luat şi câteva ore în şcoală ca să văd în mod direct cum reacţionează elevii şi cum reacţionează profesorii. Când faci o anchetare, profesorul spune că totul e bun, e bine, e perfect. Dar când predai tu, să vezi ce obiecţii îţi faci ţie însăți şi ştii că următorul manual poate să fie altfel decât cel de acum”.
- Care este primul gând legat de Bucureşti?
„Primul gând e că Bucureştiul este capitala României. Suntem vecini apropiați, eu vin pe la voi destul de des. Şi nu numai eu. Avem colaborări strânse cu colegii din România, din Suceava, Iaşi, Cluj Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai, între noi există doar sentimente pozitive. Eu iubesc România”, spune Mihailo Zuchman, director la Biblioteca Universitară Cernăuți.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
