Alba Iulia, 1918. Cum s-a putut organiza o adunare cu 100.000 de oameni în doar 10 zile
Adunarea Naţională de la Alba-Iulia a fost convocată la 20 noiembrie 1918. La 1 Decembrie 1918 a fost adoptată în unanimitate Rezoluţiunea Unirii Transilvaniei cu România. A doua zi, pe 2 decembrie, a luat fiinţă Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu care a făcut transferul de autoritate către noua capitală, Bucureşti. Succesiunea de mari decizii politice în circa 10 zile a fost un succes total. Un oraş de numai 10.000 de locuitori a primit 100.000 de manifestanţi si le-a asigurat alimente şi găzduire. Cel mai important, cei 1228 de reprezentaţi aleşi au deliberat în siguranţă în Sala Unirii. Oamenii de stat din 1918 aveau studii temeinice şi experienţă în a conduce şi a avea grijă de oameni.
Pe fondul destrămării Imperiului Austro-Ungar, Budapesta au propus liderilor ardeleni din Consiliul Naţional Român federalizarea Ungariei. Potrivit negocierilor de la Arad, din 12-14 noiembrie 1918, românii transilvăneni ar fi avut autonomie, după modelul cantoanelor elveţiene. Dar cei 12 membri ai Consiliului Naţional Român au rămas loiali României. Era vorba despre o Românie cu perfomanţe economice impresionante, o Românie în fruntea căreia se aflau regele Ferdinand şi curajoasa Regină Maria şi unui Bucureşti în care politicienii de la vârf negociau de la egal la egal cu trimişii Angliei şi Franţei. România deţinea şi o armată capabilă să înfrunte trupele bolşevice care ameninţau regiunea. Ardelenii au refuzat deci oferta maghiară. Încep pregătirile pentru o mare adunare reprezentativă.
„Alba Iulia a fost o alegere. Putea să aibă loc această adunare şi la Blaj, şi la Sibiu sau în alte zone din Transilvania, zone care erau încă, nu prezentau un risc securitate. Trupele germane erau în retragere lângă Alba Iulia, ei chiar au cerut drept de cantoment în cetate, dar au fost refuzaţi. În primul rând, Alba Iulia era un simbol. Chiar şi Regele Ferdinand când vine prima dată în Alba Iulia se referă la Mihai Viteazul. Mihai Viteazul era simbolul Unirii tuturor românilor”, spune Gabriel Rustoiu, istoric, Muzeul Unirii Alba-Iulia.
Alegere: Unirea din 1600 vs. Revoluţia din 1848
„În noiembrie 1918 s-au luat în calcul mai multe oraşe din Transilvania care ar fi putut să găzduiască Marea Adunare Naţională. Printre acestea au fost Aradul, Sibiul, Alba Iulia şi Blajul. Dintre acestea, Aradul a picat din prima, pentru că era un oraş foarte departe de centrul ţării şi în apropiere de populaţia maghiară, în apropiere de Ungaria. Sibiul - şi el a căzut datorită faptului că era un oraş săsesc şi armata română era foarte aproape de Sibiu, iar liderii politici transilvăneni nu doreau ca actul Unirii să fie semnat sub presiunea Armatei Române. Au rămas Blajul şi Alba Iulia”, spune Nicolae Dumbravescu, istoric, Blaj.
Până la urmă s-a optat pt Alba Iulia, era un oraş cât se poate de central în România, era un oraş cu argumente istorice. Aici, în oraşul Marii Uniri, în 1600, Mihai Viteazul intrase în Palatul Principilor şi unise pentru prima dată cele trei ţări române. Alte argumente au fost cele de ordin tehnic. Alba Iulia era un oraş care avea mult mai multe posibilităţi de cazare pentru cei care luau parte la Adunare. Şi în al doilea rând era gara şi legăturile feroviare mult mai bune decât Blajul.
„Un alt punct forte al oraşului Alba Iulia era garda naţională. La Alba Iulia exista cea mai puternică gardă naţională din Transilvania. De ce? Pentru că aici a existat cel mai mare depozit de arme din Transilvania, gardiştii au reuşit să pună mâna pe acest depozit, garda maghiară civilă din oraşul de jos a fost dezarmată, trupele maghiare din cetate - din regimentul 50 infanterie - a fost de asemenea dezarmat. Şi garda naţională română din Alba Iulia s-a făcut stăpână pe un depozit foarte bun, foarte mare de arme. Iar aceste arme au fost răspândire şi la celelalte gărzi din jur. Practic, Alba Iulia era cel mai sigur oraş din Transilvania în acel moment”, spune Gabriel Rustoiu, istoric, Muzeul Unirii Alba-Iulia.
Regimentul lui Iuliu Maniu, rol-cheie
În plus, în vreme de pace, zona era apărată de un regiment celebru prin excepţionala sa pregătire militară. Fiind însă dominat de români, în timpul primului război mondial fusese retras din zona în care ar fi întâlnit în luptă armata Regatului României, şi trimis pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, şi, în cele din urmă, în 1918, la Viena. Acest regiment se întoarce în zona Orăştie - Alba Iulia tocmai ca să apere Adunarea. Cel mai influent ofiţer al regimentului era Iuliu Maniu, liderul politic al românilor transilvăneni.
„Acest regiment care era regiment chezaro-crăiesc devine primul regiment românesc! Îşi schimbă denumirea. Este organizat un Senat al ofiţerilor şi soldaţilor. Un rol hotărâtor în organizare îl are Iuliu Maniu, care era căpitan de artilerie în vremea respectivă participant la război, condus de către Traian Boieriu. Depun jurământ de credinţă faţă de Comitetul Naţional Român de la Arad, deci se subordonează şi ei devin nucleul care gestionează defluirea de pe fronturi a militarilor români care participaseră la război în părţile occidentale ale Imperiului, ei sunt cei care vor asigura acele unităţi militare care la 1 decembrie 1918 vor permite declararea independenţei şi unificarea Cehoslovaciei la Praga. Sunt cei care prin aceşti militari români îndrumaţi către teritoriile transilvănene, se organizează garda naţională românească. E braţul armat care va asigura posibilitatea unei consultări a românilor transilvăneni, organizarea acelei mari adunări naţionale”, spune Mihai Castaian, istoric, casa A. Vlad, Orăștie.
Organizarea Unirii, discutată cu România
Între eşecul negocierilor cu maghiarii şi convocarea Adunării pentru Alba-Iulia, şi nu în altă parte, au avut loc discuţii cu autorităţile române de la Iaşi, unde se aflau suveranii Ferdinand şi Maria şi premierul liberal, Ionel Brătianu. El era cel care în 1916, pusese Angliei şi Franţei condiţia că România intră în război numai dacă obţine Unirea cu Transilvania. Pentru negocierile care urmau să redeseneze harta Europei de la finalul primului război mondial era crucial ca argumentele româneşti să fie nu numai istorice şi militare, ci şi democratice.
Când liderii Consiliului Naţional Român, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, au anunţat că cei 1228 de delegaţi au fost aleşi şi că votul lor poate fi exercitat şi înregistrat ca atare, autorităţile României au cerut expres o mare adunare care să arate că nu numai elitele, ci întreaga populaţie doreşte Unirea.
„Au existat contacte permanente cu Iaşul. A existat chiar şi un zbor al Unirii, cum îi spunem noi. Un aviator plecat de la Bacău, împreună cu un ardelean plecat cu 2 săptămâni înainte, zbura şi a aterizat la Blaj cu instrucţiuni din partea guvernului României. Se dorea ca Armata Română să nu înainteze în Transilvania până când nu ar fi avut loc acest act plebiscitar. Era foarte important pentru Conferinţa de Pace care a urmat acestui război, ca oricărui război, să arătăm că Transilvania s-a unit cu România şi nu a fost o ocupaţie militară. De altfel, fotografiile făcute de Samuilă Mârza la Alba Iulia au fost unul dintre argumentele delegaţiei române de la Paris, arătau caracterul plebiscitar”, spune Gabriel Rustoiu, istoric, Muzeul Unirii Alba-Iulia.
Astfel de consideraţii au fost transmise liderilor ardeleni printr-o serie întreagă de mesageri. Inclusiv printr-un zbor Bacău-Blaj cu un avion militar la bordul căruia se aflau aviatorii Vasile Niculescu şi Victor Precup.
Zborul Bacău-Iaşi şi valiza de instrucţiuni
„Pilotul avionului a ales Blajul din considerentul faptului că aici era cel mai puternic centru al românismului şi avea şi o zonă destul de bună pentru a putea ateriza în zona Câmpiei Libertăţii care avea un platou întins în Lunca Târnavei, unde ar fi putut ajunge cu această aeronavă de mici dimensiuni militară. A aterizat la Blaj. A fost observat de către tinerii care studiau în şcolile de aici, au mers, au discutat cu piloţii avionului. Au fost chemaţi şi membrii arhiepiscopiei greco-catolice de Blaj, au chemat pe aceşti piloţi în reşedinţa arhiepiscopească din Blaj unde au înnoptat câteva nopţi. În acest context paza avionului noiembrie 1918 a fost asigurată de mai mulţi elevi din şcolile de la Blaj, ei primind lemne de foc pentru a se încălzi, alimente şi vin, bineînţeles”, spune Gabriel Rustoiu, istoric, Muzeul Unirii Alba-Iulia.
Armata română contra bolşevismului
O altă delegaţie întoarsă de la Iaşi semnala urgenţa operaţiunilor cerute Armatei Române. Situaţia din Ungaria, sudul Ucrainei şi nordul Transilvaniei risca să se deterioreze din cauza ravagiilor făcute de trupele bolşevice. Cu acordul Antantei, apoi la cererea ei, Armata Română urma să intervenă la vestul teritoriul românesc ca să restabilească ordinea. Deci nu putea aştepta foarte mult timp la sud de Mureş, desfăşurarea Adunării de la Alba Iulia.
„Dinspre Consiliul Naţional Român au fost trimise trei misiuni spre Iaşi ca să fie siguri că una ajunge. Într-una dintre misiuni a fost şi Nicolae Bălan. El îi scria lui Goldiş: "E bine să vă grăbiţi cu organizarea până nu intră Armata Română". De aici a fost această grabă. Într-un timp foarte scurt, toate comunităţile şi-au ales delegaţii, au eliberat acele credinţionale, mandate pentru a participa. În unele credinţionale se şi spune: să decidă soarta noastră împreună cu a României, să voteze pentru Unirea fără condiţii. Într-un interval extrem de scurt. În ziua de azi cred că ar fi foarte greu oricărui partid să organizeze aşa-ceva. Probabil că şi statului român însuşi i-ar fi greu să organizeze aşa ceva.
Convocarea a fost lansată cu circa 2 săptămâni în intervalul acesta au avut loc adunările în care au fost votaţi delegaţii, au fost votaţi chiar şi supleanţi. S-a luat în calcul şi acesţti supleanţi în cazul în care unul nu poate merge. Cele mai multe credenţionale sunt eliberate în perioada 23-28 noiembrie. O săptămână.”, spune conf. univ. Valentin Şerdan-Orga, director BCU Cluj.
Sala Unirii, securitate maximă
La 1 Decembrie 1918, Sala Unirii - aflată abia acum în restaurare din motive birocratice - a fost nucleul întregii acţiuni. A fost securizată la maxim. La fel cetatea medievală Alba-Carolina unde se află Sala Unirii.
Din motive logistice şi de siguranţă, în cetate au intrat numai cei 1228 de delegaţi. Fiecare avea asupra sa credenţionalul, mandatul din partea comunităţii pe care o reprezenta. Măsurile de securitate au fost atât de stricte încât în Sala Unirii nu a avut acces nici măcar fotograful - neacreditat - Samuil Mârza, deşi fotograful oficial Arthur Bach nu se prezentase. Este motivul pentru care nu există nici o fotografie de la momentul votului din 1 decembrie 1918.
Ştirile despre cum decurg lucrările erau duse din timp în timp celor 100.000 de români adunaţi pe platoul din afara cetăţii. La final, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, avându-l alături pe cel ortodox, Miron Cristea, a citit Rezoluţiunea de Unire a Transilvaniei cu România.
Performanţa logistică a Adunării plebiscitare de la Alba Iulia este cu atât mai semnificativă cu cât organizarea administrativă de sute de ani a Transilvaniei se dezintegra.
„Aş putea spune că era un haos, dar un haos ţinut sub control pentru că existau gărzi naţionale atât româneşti, cât şi maghiare, erau români care conduceau Comitetul Reunit al Gărzilor Române şi Maghiare, era un vid de putere pentru că Imperiul Austro-Ungar se destrăma. Organizarea de la Alba Iulia a fost ceva ce nu cred că vom mai întâlni. În condiția în care 10 zile s-a putut organiza această Adunare de la Alba Iulia, nu exista internet, rețele de socializare, telefoane. 10 zile, spun eu, a fost un record de organizare. De fapt, era şi Şcoala Austriacă care, exemplu: Florian Metrea, cel care a organizat de fapt Marea Adunare Naţională, el a fost şi premiat, citat pe ordinul de zia al armatei austriece cândva în 1905, dacă îmi aduc aminte, pentru că inventase un mod rapid de a trece un râu de către o trupă militară”, spune Gabriel Rustoiu, istoric, Muzeul Unirii Alba-Iulia.
O performanţă logistică excepţională
Un oraş cu 10.000 de locuitori a primit 100 de mii de oameni, veniţi pe un ger năpraznic din cele mai îndepărtate colţuri ale Transilvaniei, Crişanei şi Banatului. Manifestanţii au fost apăraţi pe drum, găzduiţi, hrăniţi, informaţi. România Unită a început cu dreptul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
