27 august 1991 - Republica Socialistă Sovietică Moldovenească şi-a declarat independenţa faţă de URSS şi a devenit Republica Moldova
Mircea Snegur, fost preşedinte al Republicii Moldova, spunea atunci: Noi toţi traversăm acum momente cruciale. Rusia a recunoscut independenţa ţărilor baltice. Şi-au proclamat independenţa Ucraina, Georgia şi Bielorusia. Afirmaţia cum că Federaţia ce ni se propunea ar ţine cont de suveranitatea noastră ca popor este o ficţiune. Iată de ce calea cea mai acceptabilă pentru noi este independenţa.
Când preşedintele Moldovei, Mircea Snegur anunţa la Chişinău independenţa Moldovei, lumea întreagă îşi trăgea sufletul după emoţiile provocate de „puciul de la Moscova”. Liderul reformat al URSS, Mihail Gorbaciov, fusese sechestrat în Crimeea între 19 şi 22 august, iar un aşa-numit comitet de stat pentru situaţii excepţionale anunţase că va fi înlăturat de la conducerea Uniunii. Lovitura de stat a fost însă dejucată de preşedintele ales al Rusiei Boris Elţîn şi a moscoviţilor, care au venit să-l apere la Casa Albă, clădirea Parlamentului.
Republicile baltice erau cu cel puţin un pas înainte. Moscova încercase să blocheze mişcarea de eliberare, dar reacţia oamenilor dusese la 11 martie la proclamarea independenţei Lituaniei, exemplu urmat apoi de Letonia şi Estonia. Pactul Ribbentrop-Molotov nu mai avea efect asupra lor.
Datorită unei politici ferme, şi est-germanii erau la adăpost de orice înrăutăţire a situaţiei politice de la Kremlin. Se pregăteau să celebreze un an de la reunificarea Germaniei. Dar autorităţile de la Bucureşti refuzaseră sistematic ipoteza unor discuţii privind recuperarea Basarabiei.
Ion Iliescu, fost președinte al României: Noi pe linie de stat nu am pus problema şi nu considerăm că în momentul de faţă este înţelept a ridica problema modificării frontierelor în Europa.
Invocând exemplele Unirii din 1859 şi a Unirii din 1918, istoricii spun că anii 90-91 au creat oportunităţi pentru reunificare, dar România nu a fost capabilă să le valorifice.
Cosmin Popa: Însă în egală măsură o astfel de lume aduce nu numai nesiguranţă, dar aduce şi o mulţime de ferestre de oportunitate pe care, cu grijă şi cu acribie, puterea de la Bucureşti le-a închis pe toate continuând să rămână devotată crezului iniţial şi anume acela de a-l susţine pe Mihail Sergheevici Gorbaciov şi ideea de regim politic pe care îl reprezenta Gorbaciov.
Românii aveau speranţe imense. S-a văzut la 6 mai 1990, când autorităţile celor două state au deschis opt puncte de trecere între România şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească de-a lungul a 700 de kilometri de frontieră. Peste un milion de oameni au venit atunci la Prut.
Petre Roman: Unirea era un obiectiv cât se poate de firesc, dar, în același timp și în condițiile date, destul de utopic. Ideea noastră a fost aceea de a construi pas cu pas o cooperare foarte strânsă, aproape o integrare, aș spune, în toate domeniile.
Şi astăzi, oficialii din 1990 spun că experienţa reunificării Germaniei nu se potrivea României. Marile Puteri ar fi refuzat discuţii de tip 2+4 cum au fost cele purtate de naţiunea germană.
Ion Iliescu: O atitudine de aceasta, de integrare a Moldovei, era privită în plan internaţional ca o tendinţă a României de a acapara teritorii străine. Deci trebuia să fim prudenţi din acest punct de vedere. Credeţi că exista înţelegere, nu mă refer la Moscova, ci pe plan internaţional, pentru aşa ceva? Ce putea să facă România?
Retrospectiv, oficiali de diverse ranguri în 1990, oferă altă explicaţie.
Ioan Mircea Pașcu: A existat întotdeauna un efort al Ungariei de a împinge România spre Est pentru că asta le permitea lor să acţioneze pe zona Moldovei pentru că asta le permitea lor să acţioneze pe tema Transilvaniei. Iar noi am ştiut această chestiune.
Cosmin Popa: Credeţi că ungurii nu au pus problema Ardealului pentru că noi nu am pus problema Basarabiei?
În pofida rezervelor evidente de la Bucureşti, inclusiv declaraţia de independenţă a Republicii Moldova cuprinde un apel implicit la România.
Mircea Snegur: În ajunul celui de-al doilea război mondial, ca rezultat al cârdăşiei dintre liderii sovietici şi germani, cârdăşie intrată în istorie drept Pactul Ribbentrop-Molotov, Moldova este încorporată cu forţa în componenţa Uniunii Sovietice.
Dar România a decis să recunoască independenţa Republicii Moldova chiar în ziua în care a fost proclamată, adică la 27 august.
Ion Iliescu: Noi am privit cu deschidere, cu înţelegere, cu prietenie, mişcarea de desprindere de complexul sovietic. Iar problema integrării e o altă chestiune care ţine de o altă evoluţie, care nu ţine numai de Bucueşti, ci mai degrabă de Chişinău.
Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, vicepreşedintele Partidului Liberal: După declaraţia de independenţă a avut loc constituirea actului de constituire a Comunităţii Independente, la AlmaAta, şi Republica Moldova, prin preşedintele de atunci, Mircea Snegur, a semnat mai întâi acordul economic, apoi acordul politic. Statele baltice nu l-au semnat, nu au intrat in CSI, au primit rapid sprijin european şi american şi acum sunt membre ale Uniunii Europene. Republica Moldova se află tot acolo unde a fost acum 20 de ani.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
