1989 | Dosarul Revoluției a fost clasat
După 26 de ani de investigații, procurorii secției militare de la Parchetul General au stabilit că o parte din cei care au murit la Revoluţie au fost victimele ordinelor date de Nicolae Ceaușescu. O altă parte ar fi reprezentată de militarii care s-au împușcat între ei, în lipsa unei bune coordonării şi pe fondul derutei, stării de oboseală şi stresului. Acțiunile haotice ale acestora din urmă au dus la creșterea numărului de civili care și-au pierdut viața. Toate aceste informații nu se regăsesc într-un act de inculpare, prin care vinovații să fie trași la răspundere, ci într-o rezoluție de clasare care pune capăt tuturor cercetărilor. Dosarul Revoluției a devenit un caz închis.
„Nu s-a făcut o corectă luare de probe atunci. Nu s-au prelevat din trupurile soldaţilor şi a celor ucişi, nu s-au prelevat gloanţele pentru a se stabili cu exactitate arma din care s-a tras”, spune Adrian Sanda, secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor.
În dosarul Parchetului se vorbește despre 709 morţi, peste 2.000 de răniţi şi aproape 1.000 de persoane reţinute de Securitate şi Miliţie.
Unii dintre istorici susțin că cifrele sunt mult mai mari. Ancheta Revoluției, care reuneşte, de fapt, 4.544 de dosare instrumentate iniţial de parchetele militare din ţară şi de instanţele din Bucureşti, a fost plimbată de mai multe ori între instituții, fără niciun rezultat. Procurorii militari, cei care au făcut ultimele cercetări, susţin că mulţi vinovaţi nu mai pot fi traşi la răspundere pentru că faptele s-au prescris.
„Pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime”, susțin procurorii militari.
Membrii Asociaţiei 21 decembrie 1989, cei care au certificate de revoluționar și au urmărit îndeaproape ancheta, nu sunt de acord cu decizia parchetului.
„Să îşi aducă aminte de hotărârea din mai 2011 în care s-a reţinut de către Curtea Europeană că statul nu poate invoca prescripția sau altă cauză de înlăturare a răspunderii penale, s-a constatat lipsa unui proces echitabil, a unei anchete efective”, spune Ionuţ Mihai, avocatul Asociaţiei 21 Decembrie 1989.
„Dosarul Revoluţiei a fost închis la comandă politică”, este de părere Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţie 21 Decembrie 1989.
Ancheta evenimentelor tragice din decembrie a fost deschisă imediat după 1990. Prima soluţie în acest dosar a fost dată abia în 1995: procurorii i-au scos de sub urmărire penală pe soţii Ceauşescu. Fuseseră deja executaţi, constată procurorii.
Apoi, nouă ani de tăcere. Liniște.
Dosarul Revoluţiei prinde din nou viaţă în 2004. Asociaţia 21 decembrie face două plângeri penale împotriva a mai multor generali ai regimului comunist. Procurorul militar Dan Voinea decide să înceapă urmărirea penală în această cauză şi să pună sub învinuire inclusiv persoane care s-au aflat în conducerea Frontului Salvării Naţionale. Printre aceştia: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Silviu Brucan.
Între timp, în 2006, legislaţia se schimbă, printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Parchetul Militar nu se mai putea ocupa de dosarele în care erau implicați şi civili. Timp de încă trei ani, se lasă din nou linişte.
În 2009, Generalului Dan Voinea i se ia dosarul, fiind acuzat de mai multe abuzuri. În acelaşi an, Ion Iliescu este scos de sub urmărire penală.
În acelaşi an, Curtea de la Strasbourg sancţionează pentru prima dată România pentru lipsa anchetei faţă de faptele petrecute în decembrie 1989. De atunci, condamnările încep să curgă, iar CEDO obligă România să-şi stabilească un calendar pentru soluţionarea dosarului. Agenda, făcută, nu e respectată. În noiembrie 2015, dosarul e clasat. Închis.
Revoluţionarii și rudele celor uciși la Revoluție depun la Parchetul General peste 200 de plângeri. Alte câteva zeci de reclamaţii ajung şi la Curtea Supremă de Justiție.
„Oamenii totuşi doresc să conteste această rezoluţie catastrofală pentru istorie şi pentru sufletele lor. Cu cât sunt mai multe plângeri, cu atât sunt mai multe şanse”, adaugă Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie.
Dincolo de dosarele prăfuite, care conțin mii de file de mărturii, expertize și fotografii, rămâne drama părinților care și-au pierdut copiii.
În 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să ia în discuții contestațiile depuse împotriva deciziei Parchetului de a închide dosarul Revoluției. Judecătorii pot decide reluarea anchetei, așa cum s-a întâmplat în cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
