18 decembrie 1989 | Medicii operează ca în război: „A fost un adevărat măcel. În decurs de 4 ore au ajuns 300 de oameni”
În urmă cu 30 de ani, revolta românilor începută la Timişoara a cuprins toată ţara. A fost atât de puternică încât a spulberat dictatura comunistă. Foşti oficiali ai regimului totalitar nu au dispărut complet de pe scena publică, dimpotrivă. Dar hotărârea românilor de a avea pluralism politic, libertate de exprimare, libertatea de a călători şi de a-şi conduce propriile afaceri, a câştigat.
Focul ordonat de Nicolae Ceaușescu Armatei și Securității a ucis, în decembrie 1989, la Timișoara, zeci de manifestanți. A rănit sute. În cursul serii și în noaptea de 17 spre 18 decembrie, victimele au fost aduse la Spitalul Județean. Chirurgii au operat până dimineața, dar numărul deceselor a ajuns la 73. Elena Ceaușescu a ordonat ca 43 de corpuri să fie aduse la București și incinerate.
18 decembrie 1989 | Medicii operează ca în război
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Auzind ce s-a întâmplat, că s-au dus şi au vrut să intre în sediul Consiliului Judeţean, că a fost şi scandal cu răniţi, că acum vor fi acţiuni la judeţeana de partid. Şi m-am dus şi eu acolo, unde e prefectura în zilele noastre.
Elena Tănase, jurnalist: V-aţi dus ca manifestant?
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Ca şi timişorean, lozinci clar anticomuniste sigur. Şi că vor o viaţă mai bună, libertate, am văzut ceva fum în depărtare. Am văzut ceva fum în depărtare, m-am gândit, sunt de gardă, lucrurile se precipită, ia să mă duc la spital să fiu acolo, nu aştept să mă sune. Şi plecând de lângă judeţeana de partid, au venit nişte soldaţi, foarte tineri, câte doi fugeau în pas alergător, care spuneau: Dar pe noi cine ne păzeşte? Erau nişte copii dacă îşi puneau problema aşa. Ei trebuiau să păzească.
17 decembrie 1989 | 50 de morți și 250 de răniți
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Primul rănit a fost împuşcat în spate, dar au evitat organele vitale. A fost un adevărat măcel. Aici, în prima noapte, cea de 17 decembrie, la Spitalul Judeţean în decurs de 4 ore au ajuns 300 de oameni - 250 de împuşcaţi şi 50 de morţi. Ţin minte şi acum într-un colţ, undeva la Urgenţe, era un arab palid stătea într-un colţ acolo, pe ciment, palid, şi l-am întrebat: "Ce e cu tine? Ţi-e rău?" "Da!" Zic: "Voi sunteţi obişnuiţi cu războiul, cu violenţa!" "Nu e adevărat. Eu nu am văzut niciodată aşa o masă de oameni împuşcaţi! La noi e război. Se împuşcă câte unul, doi, trei, dar nu cum spune, repet câteva sute de oameni în câteva ore, cum spun 300 de oameni. La început a fost puţin haos...
-Cum aţi procedat? Cum v-aţi organizat?
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Şi atunci, şeful meu de atunci, doctorul Costea a spus aşa: "Tu stai pregătit dacă trebuie să operezi, mă duc eu la selecţie. Pentru că altfel, eu medic tânăr fiind, eu mergeam în Urgenţe, nu şeful secţiei. A spus: "Eu stau în Urgenţă, să-i organizez şi într-adevăr, i-a organizat. A pregătit perfuzii, zeci de perfuzii gata pregătite cu ac cu tot, zeci de perfuzii puse pe nişte suporturi de haine. A hotărât să vadă semnele vitale la cel care vine, şi dacă este mort cumva pus în stânga şi cei care trăiesc, în dreapta, perfuzaţi, şi duşi pe secţiile de care par să aparţină: chirurgie, neurochirurgie. Sigur că s-au internat şi la Interne şi peste tot. Sigur că noi înainte am evacuat tot spitalul, noi la neurochirurgie nu mai aveam decât câţiva pacienţi. Toţi au plecat acasă, au înţeles că situaţia e dramatică.
18 Decembrie1989 | Numărul victimelor ajunge la 73
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Noi nu am avut atâţia împuşcaţi în cap care au trebuit să fie operaţi, pentru că au murit. Au venit morţi sau au murit acolo pe stradă. Dar totuşi au fost şase-şapte oameni. Aici au venit pe tărgi. Avem două săli de operaţie. Acum avem trei, atunci aveam două. Am intrat în operaţie, cu o echipă adunată ad-hoc, adică cei de acasă au venit; deschideam capul, căutam glonţul, făceam hemostază, să scoţi materialul cerebral distrus, creierul distrus, lăsam pe cei care mă ajutau să închidă, şi intram în sala cealaltă, unde deja mi-au deschis capul, şi să fac eu timpul intracerebral. Se termina acolo, am venit înapoi prima sală, şi asta a fost doar cu patru pacienţi, pentru că ceilalţi doi care erau pe coridor, au decedat în intervenţia operatorie.
După intervenţiile operatorii, atunci am realizat ce s-a întâmplat. Pentru că da, făcându-ţi meseria, da, vin 300 de oameni morţi şi răniţi, dar când s-a terminat totul, atunci a fost groaznic, atunci am realizat ce s-a întâmplat.
18 Decembrie1989 | Spitalul Județean, sub atac
-Ce s-a întâmplat mai departe?
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Vedeţi, este curtea interioară unde este heliport, noi aveam elicopter care venea în fiecare zi şi acolo Armata şi cine or fi fost, au tras şi noi operam şi când s-a tras, ne ascudeam după pereţi, e adevărat nu a intrat nici un glonţ înăuntru. Dar noi am văzut cum se trage în maşinile care aduceau răniţii în maşini. Erau maşini particulare. Numai maşini particulare.
-O secundă, vreţi să spuneţi că atunci în noaptea de 17 spre 18 s-a tras asupra spitalului, din elicopter? Aici, dinspre curtea spitalului?
Prof. dr. Horia Pleș - neurochirurg, Timișoara: Da, în noaptea de 17 şi 18, am întrebat că aşa este. Am cam stat ca într-o închisoare cam o săptămână când o luam noi aşa, erau miliţieni cu pistolul mitralieră în mână şi patrulau în jurul spitalului. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă Ceauşescu ar fi rămas la putere... După o jumătate de an sau un an, mă întreabă cineva: Sunteţi dl. doctor Pleş? O, ce mă bucur că trăiţi. Dar ce ţi-a venit? Ooo, dvs. nu ştiţi? Eu sunt student, am venit voluntar, eram cu masca pe faţă, eu am fost la aparatul de coagulare, şi am asistat la toate operaţiile dvs. şi cum s-au terminat operaţiile şi împuşcăturile de afară m-am dus acasă, la 4 dimineaţa, i-am povestit tatei unde am fost şi ce am văzut, şi el, imediat,a făcut un mic geamantan, cu nişte bani şi acte, ce a fost, l-a luat şi au plecat de acasă, şi la 10 minute au povestit vecinii că a venit Securitatea la ei în apartament, apartamentul fiind gol. Şi atunci el s-a gândit aşa: Dacă eu, ca student, au vrut să ne aresteze, dar dvs care aţi operat pe toţi care ştiţi atâtea?
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
