Cine sunt menșevicii și bolșevicii care au orchestrat Revoluția din 1917
Instalarea regimului bolşevic în Rusia - fapt ce a încheiat Revoluţia Rusă din 1917 - a fost posibilă printr-un stil de conducere hotărât, inteligent şi fără scrupule. Această conducere bolşevică nu i-a aparţinut exclusiv lui Lenin, ci a fost vorba mai degrabă de un tandem. Mintea sclipitoare, calculată şi avidă de putere a lui Vladimir Ilici Lenin a fost completată de geniul oratoric şi soluţiile practice şi nemiloase ale lui Leon Trotski, creatorul Armatei Roşii. În timp conservatorii, liberalii sau socialiştii moderaţi îşi limitau deciziile la cele care cruţau populaţia şi chiar adversarii politici, bolşevicii lui Lenin şi Trotski nu ezitau să ordone eliminarea fizică a celor care le stăteau în cale, indiferent de numărul lor.
Leon Trotski, părintele „Revoluţiei Permanente"
Istoriile personale ale lui Lenin şi Trotski sunt aproape similare. Iar deosebirile dintre ei au ajutat încă şi la mult la victoria bolşevicilor asupra oponenţilor politici şi asupra societăţii ruse. Unii sovietologi spun că adevăratul geniu şi lider al bolşevicilor a fost Leon Trotski şi nu Vladimir Ilici Lenin. Spre deosebire de Lenin, părintele oficial al Revoluţiei, Leon Trotski avea darul de a electriza pur şi simplu masele. Era însă extrem de arogant faţă de colegi şi îi lipsea abilitatea lui Lenin de a obţine asentimentul celorlalţi în orchestrarea loviturilor politice.
Pe numele său adevărat Lev Davidovici Bronshtein, Leon Trotski s-a născut în 1879 în Ucraina, fiu al unui fermier şi al unei tinere cu bună educaţie din clasa de mijloc. A făcut şcoala primară la Odessa, aflându-se în grija unui unchiului, un intelectual liberal. Adolescent, continuat studiile în oraşul Nicolaev, unde a frecventat cercuri marxiste clandestine. Student, înfiinţează o nouă mişcare de stânga radicală. Este arestat şi petrece 4 ani de exil în Siberia, de unde fuge sub numele fals de Leon Trotski. Ajuns la Londra s-a asociat cu grupul de social-democraţi ruşi în care se afla şi Vladimir llici Lenin. Este perioada în care Trotski se plasa mai degrabă printre moderaţi, adică aşa-numiţii menşevici.
În 1905, anul primei revoluţii moderne din Rusia, Trotski ajunge la Sankt Petersburg unde se face remarcat în Sovietul Muncitorilor răsculaţi chiar în timpul grevelor şi acţiunilor de protest. Când lucrurile se liniştesc şi ţarul acceptă convocarea Dumei, Trotski este din nou arestat. Închis, lucrează la una din teoriile care au influenţat decisiv politica sovietică: revoluţia permanentă. După un alt stagiu punitiv în Siberia, Leon Trotski ajunge mai întâi la Viena, apoi în Elveţia şi Franţa. În timpul Revoluţiei Ruse din februarie-martie 1917, Trotski se afla la New York, unde exista, de asemenea, un grup bolşevic.
Revenit la Petrograd, Trotski devine în septembrie preşedintele Sovietului Muncitorilor şi Soldaţilor, organismul cel mai activ al Revoluţiei Ruse. Datorită talentului de orator al lui Trotski, Comitetul Militar Revoluţionar a fost acceptat ca fiind organism al revoluţionarilor de toate orientările. În fapt, era un comando bolşevic croit cu scopul precis de a lua în forţă Puterea.
Oratorul Revoluţiei Ruse din 1917
Leon Trotski a convins apoi Sovietul că în noaptea de 25 spre 26 octombrie, miniştrii cabinetului Kerenski au fost arestaţi, aşa cum proclamase public Lenin. În fapt, la Palatul de Iarnă nu se întâmplase încă nimic, trupele bolşevice ezitau să atace chiar şi paza precară a clădirii. Avea să se întâmple abia în urma minciunii lui Lenin, livrate de Trotski.
În seara aceleaşi zile de 26 octombrie, bolşevicii au alcătuit un guvern numit Consiliul Comisarilor Poporului, în frunte cu Lenin, şi au anunţat două decizii. Decretul asupra pământului spunea că toate proprietăţile funciare, cu excepţia celor deţinute de ţărani, erau expropiate.
Decretul asupra păcii anunţa negocieri pentru ieşirea din războiul cu Germania şi menţiona dreptul popoarelor din defunctul Imperiu Ţarist la autodeterminare.
La 3 martie 1918, în calitatea sa de Comisar al Poporului, Leon Trotski semnează cu reprezentanţii Germaniei tratatul de la Brest-Litovsk prin care Rusia ieşea din război.
Dar misiunea numărului doi din ierarhia bolşevică abia începe. Deşi puciul bolşevic din octombrie a fost relativ uşor de pus la cale, elitele conservatoare şi moderate ale Rusiei clasice nu erau dispuse să-şi lase ţara şi soarta pe mâna unor aventurieri. Lovitura din octombrie, prezentată ulterior de propaganda sovietică drept Revoluţia din Octombrie, a fost startul unui război civil devastator. Ţarul Nicolae al II-lea şi întreaga sa familie au fost ucişi la Ekaterinburg. Cruzimea era menită să taie orice cale de revenire la monarhie, dar să arate inclusiv bolşevicilor că nu pot da înapoi.
Creatorul Armatei Roşii
Trotski s-a folosit de ofiţeri din armata ţaristă dezmembrată ca să creeze Armata Roşie. Vreme de doi ani, Rusia a fost răvăşită de războiul civil între Roşii lui Lenin şi Trotski şi Armatele Albe loiale monarhiei şi unui regim politic liberal. Dar populaţia suferea nu numai din cauza violenţei, ci şi din cauza efectelor dezastruoase ale naţionalizării fabricilor şi pământurilor.
În 1921, bolşevicii introduc aşa-numita Nouă Politică Economică - NEP, un respiro care a liniştit populaţia. Comunizarea va fi reluată însă după moartea lui Lenin, de Iosif Visarionovici Stalin. Acesta l-a îndepărtat pe Trotski din linia de succesiune la putere, iar în zece ani l-a transformat în personificarea trădătorului şi a duşmanului de clasă.
Leon Trotski a murit în 1940 în Mexic, ucis de un fanatic comunist. Autorităţile mexicane nu au insistat să afle dacă ordinul a fost dat sau nu de Stalin. S-au limitat la a-l pedepsi pe asasin potrivit legii penale mexicane.
Citiți și: Rasputin, geniul rău al țarinei Alexandra
100 de ani de comunism | Țarul care a sacrificat Rusia
Alte materiale din campania Digi24 „100 de ani de comunism” puteți citi AICI.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
