100 de ani de comunism|Manevrele prin care bolșevicii au reprimat orice opoziție
Între 1918 şi 1921, Rusia a fost scena unui război civil cu 13 milioane de victime. A avut loc o trecere violentă de la un tip de totalitarism la altul. Imperiul ţarist nu lăsase prea mult loc de dezvoltare a societăţii civile şi scenei politice. Poate de aceea, rezistenţa în faţa regimului bolşevic a fost, de foarte multe ori, individuală. Ruşii nu au ştiut cum să se apere împreună de abuzurile şi minciunile prin care comuniştii şi-au înlăturat, pe rând, adversarii.
În primăvara lui 1918, regimul bolşevic de la Petrograd a început rechiziţiile şi lupta de clasă împotriva ţăranilor. Spre suprinderea tuturor, inclusiv a camarazilor săi, Lenin preconiza instalarea socialismului în Rusia în cel mult zece luni. Până în 1921, societatea rusă a trăit comunismul de război, adică naţionalizarea completă şi instituirea muncii forţate pentru întreaga populaţie activă.
1918-1921| Bolşevicii contra propriului popor
Istoricii desemnează prin termenul „comunism de război" măsurile luate de Consiliul Comisarilor Poporului într-o perioadă de circa trei ani cu scopul de a transforma societatea rusă într-o societate socialistă, o societate în care nu mai există proprietate privată şi în care economia funcţionează fără bani, consideraţi instrumentul capitalismului.
„Comunismul de război" s-a desfăşurat în paralel cu războiul civil, adică cu operaţiunile militare dintre Armata Roşie, bolşevizată, şi Armatele Albe, conduse de adversari ai dictaturii. Pentru a stăpâni reacţiile în lanţ ale populaţiei în faţa noii guvernări, bolşevicii au declanşat „teroarea roşie", adică au activat şi au intensificat mecanismele de reprimare prin forţă a oricărei opoziţii politice. Toate cele trei manevre: „comunismul de război", „războiul civil" şi „teroarea roşie” au făcut ca în trei ani societatea rusă să îşi piardă orice şansă de a avea o conducere politică şi militară viabilă, o alternativă la conducerea bolşevică.
De îndată ce guvernul bolşevic numit Consiliul Comisarilor Poporului şi-a asigurat controlul politic, ruşii de rând s-au confruntat cu un şir de decrete care desfiinţau proprietatea privată din toate punctele de vedere. Acest control total asupra persoanei prin degrevarea omului de orice posibilitate de reacţie şi autonomie a fost prima formă de totalitarism, cu 15 ani înainte de Hitler. Bolşevicii au naţionalizat toate uzinele, fabricile şi atelierele, până la ultima brutărie. Au naţionalizat toate mijloacele de transport. Tot comerţul era controlat de stat şi se spunea că economia este administrată potrivit unui plan unic. În plus, toţi bărbaţii în putere au fost consemnaţi la muncă obligatorie, iar unde era nevoie, chiar şi femeile şi copiii.
Singura idee utopică la care liderii comunişti au renunţat pe termen lung a fost desfiinţarea banilor. Bolşevicii - radicali de stânga - considerau că banii sunt „un monstru" care alienează capacităţile umane aşa că „societatea comunistă nu va cunoaşte existenţa banilor". Lipsiţi de experienţă în administraţie şi experimentând utopii economice la scara a milioane de oameni, comisariatul poporului pentru finanţe tipărea bani fără nicio limită. Masa monetară a crescut exponenţial, iar inflaţia era alimentată deliberat astfel încât banii să îşi piardă orice valoare. În 1919, cantitatea de bani a crescut de patru ori, ajungând la 225 de miliarde de ruble, iar în 1921 a atins pragul de 16.000 de miliarde. Pe fondul unei economii în cădere liberă, tipărirea de bani făcuse ca rubla să scadă de 20.000 de ori. În vremea Revoluţiei Franceze, banii se devalorizaseră de numai 500 de ori.
1918-1921 | Prima lovitură contra țăranului rus
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Acceptarea realităţii că orice economie are nevoie de o unitate de schimb a venit după enorme alte sacrificii. Fără să ţină seama că în Rusia 75-80% din populaţie era reprezentată de ţărani şi numai 2% erau muncitori sau meseriaşi, Lenin a declanşat un veritabil război împotriva satelor. Ţăranii erau obligaţi să ofere gratis pentru hrana oraşelor cea mai mare parte a alimentelor pe care le produceau. Au apărut mii de revolte. Consiliul Comisarilor Poporului a trecut la represalii.
Dincolo de violenţe şi victime, prima consecinţă a acestei situaţii a fost că majoritatea ruşilor de rând suferea de foame. Ţăranii au început să cultive mai puţin cu gândul că o să le fie confiscat mai puţin, ceea ce s-a dovedit inexact. În acest fel, hrana s-a împuţinat şi pentru cei de la sate şi pentru cei de la oraş. În zonele urbane au apărut cartelele. Situaţia se înrăutăţea de la lună la lună. În 1919 cota de pâine de persoană ajunsese în unele oraşe la numai 200 de grame pe zi. În 1920, recolta de cereale a fost cu 60% mai mică decât cea din 1913, adică înainte de primul război mondial.
Startul totalitarismelor
Lenin şi tovarăşii lui au renunţat la această aplicare abruptă a principiilor comuniste în martie 1921 când au realizat că foametea îi va alunga de la putere. Câteva victorii strategice ale Armatei Roşii au venit la timp. Dacă regimul comunist a supravieţuit a fost pentru că a câştigat ceva mai târziu controlul asupra unor teritorii întinse din Ucraina şi Siberia. Libere de jurisdicţia decretelor bolşevice, acestea aveau încă rezerve de hrană care au mai potolit tensiunile.
Citiți și: 1917-2017 | 100 de ani de la Revoluția rusă
100 de ani de comunism. Cum au confiscat bolşevicii Revoluţia Rusă
Cine sunt menșevicii și bolșevicii care au orchestrat Revoluția din 1917
Rasputin, geniul rău al țarinei Alexandra
100 de ani de comunism | Țarul care a sacrificat Rusia
Alte materiale din campania Digi24 „100 de ani de comunism” puteți citi AICI.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
