Voluntari pentru viaţă. Primesc o singură răsplată: salvarea pacienţilor
Dan Ilincariu - coordonator regional al programului de transplant, pentru Regiunea de Vest - este omul care, în ultimii ani, a renunţat la multe ore din timpul liber pentru o cauză nobilă, din care nu a sperat să primească bani.
A asociat meseria de medic cu cea de voluntar, şi a încercat să dea viaţă pacienţilor, prin transplant sau prin prelevare de organe: ”Anul trecut am avut cea mai mare creştere a numărului de donatori, din Europa. Aceasta este o activitate profesionistă şi aşa trebuie să fie. Orice profesionist trebuie să fie plătit pentru munca pe care o desfăşoară. Până acum, din păcate, nu s-a putut face o sensibilizare în aşa fel încât să se şi întâmple acest lucru”.
Povesteşte cu o sinceritate amară condiţiile vitrege în care este nevoită echipa de prelevare de organe să lucreze la fiecare misiune: ”Evident că este foarte dificil, îmi amintesc că de multe ori când veneau, în special în perioada asta, veneau efectiv congelaţi. În avion este frig, s-a întâmplat să le cumpărăm pături, să le dăm pături pentru a pleca înapoi şi să aibă cu ce să se încălzească pe drum”.
Raluca Buruian este medic rezident şi, în urmă cu patru ani, a decis ca informaţiile acumulate în facultate să fie puse în practică la secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean din Timişoara. În scurt timp, programul de transplant a convins-o şi a decis să se implice trup şi suflet, indiferent de muncă, eforturi şi compromisuri: ”Nu avem un program fix, suntem la program de zi, apoi dacă suntem sunaţi şi avem un caz, venim, de acasă, în mod voluntar, uneori şi după o gardă venim, practic la orice oră suntem aici”.
Nici moartea unei colege de la Bucureşti nu a speriat-o, în calea ce a ales-o, spre lupta pentru supravieţuire: - Având în vedere ce s-a întâmplat zilele trecute, ai avea vreo rezervă? ”Nu. Disponibilitate permanentă, 24 din 24. Este orarul după care se ghidează toţi membrii echipei. Chiar dacă asta poate să ducă, uneori la zeci de ore de muncă, fără oprire”.
Nu obosiţi, la un moment dat? ”Da, nu putem să spunem, se adună multe ore. Am avut şi câte 60-70 de ore petrecute, cumulate, în spital, dar suntem obişnuiţi”, afirmă dr. Claudiu Macarie, medic specialist anestezie şi terapie intensivă.
Este practic o rutină care poate părea imposibilă. Reprezintă în acelaşi timp efortul prin care, doar anul trecut, la noi în ţară au avut loc peste 100 de prelevări de organe. Luni, una dintre ele nu a mai putut fi dusă la bun sfârşit. ”Evident că îi cunoşteam pe toţi de acolo. Şi pe pilotul Iovan, care a fost de mai multe ori la Timişoara, pe toţi îi cunoşteam, am încercat să îi sun, am reuşit să vorbesc de două ori cu ei. Nu spuneau foarte multe, este foarte rău, vorbim mai târziu”, ne-a relatat Dan Ilincariu.
reporter: Adina Iriza
operator: George Ştefăniţă
editor web: Călin Țenche
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
