De cum s-a dat startul competiției, zeci de oameni s-au aruncat în Lacul Văliug. Și chiar dacă apa li s-a părut înghețată la început, au înotat cât i-au ținut plămânii, iar permanent o barcă a fost pregătită să îi ajute dacă li se face rău.
„Nu mi-am găsit respirația, am ieșit foarte greu din apă, dar până la urmă am reușit. Am trei băieți și nu am destul timp să mă antrenez, dar încerc cât de mult posibil, mai mult pe bicicletă, trebuie să recuperez puțin și la înot și la alergare”, spune un participant.
„Nu sunt așa de bun la înot. [Și cum ați mers înainte?] Am tras, prima dată trasul și dupaia ne gândim mai putem, nu mai putem. Ca locomotiva”, recunoaște un alt concurent.
Nici doamnele nu au stat pe margine, au lăsat tocurile deoparte și nu s-au dat bătute până nu au ajuns la linia de finish.
„În alergările montate ai momente în care simți că nu mai poți și treci de ele. [Cum treceți de ele?] Mental”, adaugă o competitoare.
Fie că au concurat singuri la toate cele trei probe – alergat, înot și bicicletă sau în echipă participanții nu s-au dat bătuți. Acești trei tineri spre exemplu au reușit să se miște foarte repede la predarea ștafetei, de la înotător, la biciclist, până la cel care alerga.
„Nu a fost cea mai ușoară cursă a mea, dar mă bucur că m-am descurcat și mă bucur că nu am renunțat, pentru că foarte departe nu eram”, recunoaște Radu Dragormir, participant.
„Au fost două probe, o probă de sprint în care au avut 750 de metri înot, 16 km de bicicletă și cinci de alergare, iar proba olimpică constă în 1500 de km înot, 30 de km de bicicletă și 10 alergare […] au fost în jur de 150 de aprticipanți și spre surprinderea mea nu a renunțat nicunul”, a povestit Titus Păun, organizator.
Triatlonul de la Văliug se află la prima ediție.
Reporter: Vlad Ungar
Operator: Dan Șoșdean