”Acesta este un disc pe care l-am cumpărat cu tata, în 1973, eram pici, dar țin minte și acum când am mers la magazin, se vorbea despre această apariție”. În urmă cu 42 de ani, când a cumpărat acest disc, Bogdan nu-şi imagina că totul se va transforma într-o pasiune mistuitoare şi destul de costisitoare, mai ales în perioada comunistă. ”Costau destul de mult discurile la vremea aceea, raportat la salariu, în sensul că, dintr-un salariu normal, uzual îţi luai patru-cinci sau șase discuri”, spune Bogdan Puriș, colecționar.
Însă banii n-au fost o barieră. Aşa că, de la an la an, discuri cu muzică de toate felurile au poposit pe rafturile tot mai numeroase ale bibliotecii lui Bogdan. ”N-am o statistică foarte exactă, dar tot cresc. 10.000 erau şi acum un an, probabil că vor fi vreo 11.000. Nu le-am mai numărat de atunci. Este un produs exclusivist, dintr-o dată este pus pe un piedestal”.
”Cu toate că nu se mai aud purecii care se auzeau pe vremuri, la aparatele noi se aude mult mai perfect şi e o plăcere să îl asculţi”. Pasiunea lui Bogdan pentru discurile pe vinil, într-o eră în care aproape toată muzica circulă în format virtual, este susţinută şi de muzicieni, care spun că nimic nu se compară cu sunteul discului. ”Vinilul are o calitate foarte interesantă, că reproduce sunetele care noi le distingem cu urechea. Pe CD, în schimb, poți pune toate nebuniile, poți pune niște frecvențe joase pe care urechea nu le aude”, explică Emil Kindlein, muzician.
Acum, pasiunea lui Bogdan pentru discuri a început să dea roade: ”Am privit-o ca pe o investiție și când vroiam să îmi cumpăr ceva care costa o anumită sumă de bani, cel mai ușor mi-a fost să îmi vând din discuri”.
Preţul unui vinil cu muzică nouă este de aproximativ 20 de euro, insă un disc de colecţie, în stare bună, porneşte de la câteva sute de euro şi poate ajunge chiar la câteva mii.
Reporter: Corina Sfia
Operator: George Ştefăniţă, Dan Petcu
Editor web: Călin Țenche