Aceleaşi cuvinte care se aud în toate bisericile ortodoxe în timpul liturghiei umplu şi capela unde se roagă, în fiecare duminică, peste 30 de persoane cu deficienţe de auz şi vorbire.
Cel care oficiază slujba în tăcere, fără cor sau clopote, ci cu un singur ajutor interpret, este preotul Eugen Bendariu. Pentru a învăţa limbajul mimico-gestual, părintele a urmat un curs de câteva luni la Facultatea de Teologie de la Piteşti.De zece ani, preotul are în grjiă sufletele comunităţii de surzi din Timişoara.
După ce, vreme bună, slujbele pentru cei care nu aud s-au ţinut într-o sală a casei parohiale, aceasta a devenit neîncăpătoare şi a fost amenajat un spaţiu nou.
Slujbele în tăcere au loc în paralel cu cele pentru oamenii care aud. Acolo însă, celor care nu aud le este aproape imposibil să înţeleagă liturghia.
La biserica din Parohia Timişoara-Iosefin, slujba pentru surdo-muţi ţine aproximativ o oră şi 15 minute şi aduce lumină, în zilele de sărbătoare, şi pentru mai bine de o sută de credincioşi din întregul oraş.