Drumul lui Aurel a început într-un centru de plasament din Recaş, a continuat la şcoală, în Timişoara, pentru a trece apoi prin încercări deloc uşoare de găsire a unui loc de muncă. Vroia să lucreze legal, însă răspunsul primit a fost mereu acelaşi.
Are, pentru prima dată în cei 25 de ani de viaţă, o cameră a lui, unde şi-a adus casetele cu muzica preferată, pozele colegilor din centrele în care a crescut şi un dram de speranţă.Despre viaţa personală vorbeşte puţin, însă când vine vorba de muncă, frazele curg repede, în atelierul de tâmplărie unde lucrează 8 ore în fiecare zi.
Colegi de fermă îi sunt 8 oameni pentru care multe zile şi nopţi au avut un singur adăpost: cerul liber. Cot la cot, lucrează pentru ca şi alţii ca ei să aibă măcar o masă caldă în fiecare zi.
Mai mult ca oriunde, Liliana se simte aici în siguranţă.
Cei care lucrează la fermă primesc salariul minim pe economie, o masă caldă şi adăpost. Centrul de reintegrare socială a prins viaţă cu ajutorul donaţiilor din străinătate. Peste un milion de euro au fost investiţi aici, de-a lungul timpului.