De doi ani de când a ales să facă muncă în folosul comunităţii, Daniela Pâncotan face naveta zilnic între Sînmartin şi Oradea. Vine din dorinţa de a se simţi utilă şi lucrează cu aceeaşi dăruire atât cu copiii dintr-un centru de zi, pe care îi ajută la teme de la şcoală, cât şi cu persoanele nevoiaşe care vin la cantina socială şi cărora le pregăteşte prânzul.
"Suplinesc golul ce mi-a lipsit după ce am terminat serviciul. Am intrat în pensie în 2010 şi după aia într-adevăr am căutat, m-am mai relaxat, am mers cu bicicleta, am citit dar ceva îmi lipsea, să fiu de folos", spune Daniela Pâncotan.
A aflat cum poate să devină voluntar de la biserică, la fel ca şi sutele de voluntari înscrişi în cadrul Asociaţiei Caritas Eparhial.
"Munca de voluntariat trebuie să fie una sinceră, deschisă şi autentică, respectiv fără niciun scop propus înainte. Ne punem la dorinţa şi voinţa celor pe care îi ajutăm", consideră Traian Ostahie, fost voluntar.
Pentru ei voluntariatul a devenit un stil de viaţă. Mulţi dintre ei sunt pensionari, iar în timpul vacanţei de vară li se alătură liceeni şi studenţi.
"Cea mai importantă parte din activitatea noastră este cantina socială, unde folosim foarte mulţi voluntari şi atunci e mai greu să aducem voluntarii tineri pentru că ei sunt în perioada orelor la şcoală", explică părintele Vasile Şoptea, administratorul unui centru social.
Statisticile asociaţiei arată că numai anul trecut numărul orelor de lucru benevol a fost de 4165.
Reporter: Diana Grad
Operatori: Robert Rezmuves, Gabor Szilagyi
Editor web: Adrian Laboş