Ioan Nemţuţ are 54 de ani şi de când se ştie creşte vaci de lapte. Acum are cinci bovine care dau fiecare între 20 şi 25 de litri de lapte pe zi. Ce nu reuşeşte să vândă prin vecini îl predă unui centru de colectare pentru cel mult un leu pe litru. Din centrele de colectare ajunge la fabricile de lapte, iar de acolo în magazine unde cel mai ieftin sortiment prelucrat nu coboară sub trei lei.
"Trebuie să recunoaştem că muncă noastră a ţăranilor, nu a fost plătită şi nu este. Oamenii sunt nemulţumiţi", spune Dumitru Togor, primarul comunei Ineu.
În pieţele din Oradea laptele se vinde cu 2 lei 50 litrul, însă preţul este mic faţă de cheltuielile suportate de crescători.
Grâul, vândut şi el la preţ foarte mic
La grâu aceeaşi poveste. Morile îl cumpără cu un preţ derizoriu profitând de recolta mare din acest an şi de faptul că oamenii nu au unde să îl păstreze până creşte preţul pe piaţă.
"La 60 de bani am ajuns să îl vând. Am vândut aproape 10 tone de grâu, dar e puţin 60 de bani. Nu avem loc ca să le păstrăm", recunoaşte Daniel Marincaş, agricultor.
De la 60 de bani kilogramul de grâu, pe piaţă, transformat în făină ajunge la trei lei.
Legumele, în aceeaşi situaţie
Producătorii de legume merg şi ei cu preţuri la limita de supravieţuire. Pentru că depozitele sau magazinele nu cumpără legumele pentru a le comercializa majoritatea le vând singuri, la preţuri derizorii pentru a nu depăşi tarifele legumelor din import.
"Niciodată cele aduse de afară nu o să aibă calitatea ăstora. Acolo e o altă industrie, care produce pentru magazine, ca marfa să se păstraze. Dai la perete ca şi cu o minge de ping pong cu roşia şi pe urmă o pui pe masă şi două săptămâni e tot proaspătă", susţine Dorin Hodişan, producător de legume.
Roşiile de import, spre exemplu, se vând în multe locuri cu acelaşi preţ cu cele produse în grădină. Singura diferenţă este că producătorii autohtoni nu mai pot lăsa din preţ.
reporter: Andrea Crişan
operator: Darius Pop