Pacient în România | Viitorul programului de transplant
O cursă contracronometru, la finalul căreia multe vieţi sunt salvate aproape miraculos. Astfel văd tinerii medici rezidenţi munca din centrele de prelevare din ţară, unde învaţă alături de specialiştii din programul naţional de transplant. Însă dacă viitorul acestei specialităţi este asigurat, prezentul nu sună încă foarte bine: România este pe ultimul loc din Uniunea Europeană la numărul de donatori raportat la numărul de locuitori.
Adina Nedelecu şi Ioana Suiugan sunt doi dintre tinerii medici rezidenţi care cresc alături de coordonatorul de transplant din Oradea, Carmen Pantiş. Ştiu deja ce înseamnă munca de convingere a familiilor care au rude în moarte cerebrală, au văzut cu ce viteză se adună specialiştii din centrele de transplant la fiecare prelevare şi înţeleg importanţa acestui program.
"Totul este într-o mişcare continuă, totul este contracronometru. Practic de munca noastră depinde viaţa altor persoane care vor fi salvate de organele prelevate. Începând cu declararea morţii cerebrale care trebuie să se facă cât mai repede, trebuie anunţată familia, trebuie avut acceptul familiei şi trebuie menţinute organele viabile până când sosesc echipele din ţară sau de dincolo", povestește Adina Nedelcu, medic rezident ATI.
În opinia doctorului Carmen Pantiş, coordonatorul programului de prelevare în Bihor, "suportul extraordinar dat de tinerii rezidenţi care îşi fac specialitatea de ATI pentru acest program de donatori de organe, programul în care conceptul de moarte cerebrală este foarte bine documentat şi procedurile bine implementate, este nepreţuit".
De-a lungul celor 10 ani, în Oradea au avut loc aproape 180 de operaţii de prelevare de organe, care au salvat 500 de vieţi. Unele dintre poveştile celor intraţi în moarte cerebrală îi sensibilizează uneori până la lacrimi pe tinerii medici rezidenţi.
"Cel mai tare m-a impresionat un caz care a fost destul de recent, o fetiţă de opt ani care a fost implicată într-un accident rutier şi a fost prelevată. A oferit şansa altor copii la viaţă", își amintește Ioana Suiugan, medic rezident ATI.
Foarte rar se întâmplă ca medicii să îi întâlnească pe beneficiarii direcţi ai programului de transplant. Când acest lucru se întâmplă însă, satisfacţia este maximă, recunoaște Adina Nedelcu: "Toată tragedia asta s-a transformat într-un succes. Este primul caz pe care l-am putut urmări în evoluţie, pacienta fiind din Oradea, pentru că a venit să ne viziteze. Toţi am fost impresionaţi, pentru că a fost prima dată când am putut vedea rodul muncii noastre."
România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la numărul de donatori raportat la milionul de locuitori. Este unul dintre motivele pentru care ţara noastră nu a fost primită încă în Eurostransplant, o organizație non-profit internațională responsabilă cu încurajarea și coordonarea transplantărilor de organe în opt ţări europene.
"Mai există multe oraşe în jurul Oradei în care este nevoie ca acest program să se implementeze şi să se dezvolte şi sunt convinsă că tinerii specialişti formaţi în centrul universitar Oradea vor avea şanse maxime să implementeze acest program oriunde vor lucra în viitorul carierei lor", spune doctorul Pantiș.
Pe perioada Crăciunului, medicii şi asistentele de la Terapie Intensivă ştiu că e sărbătoare datorită bradului împodobit de pe holul secţiei ATI. Munca este la fel de solicitantă, iar satisfacţia se măsoară în vieţi salvate.
"Îmi place ceea ce fac, tot ceea ce fac o fac din pasiune. Îmi propun să ajut cât de mult pot, să fac bine ceea ce fac", recunoaște Ioana Suiugan. La rândul său, Adina Nedelcu este convinsă că "specialitatea asta medicală, ATI, este singura care îţi oferă satisfacţii majore. Este o permanentă luptă cu moartea."
Spitalul Judeţean din Oradea a început munca de prelevare în 2008. Dacă în primii opt ani, media era de 20 de donatori pe an, începând cu 2016, numărul acestora a scăzut dramatic, aproape la jumătate.
Reporter: Bogdan Băcilă
Operator: Constantin Gheorghiţă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
