E lumea lui Rudolf Raab. O lume prin care mii de oameni continuă să își spună povestea. Lumea pe care și-a aranjat-o după propriul suflet și conștiință. Frumos, modest, cu migală și respect. Cunoaște cu precizie fiecare obiect pe care îl are în casă.
"Ceasul ăsta de Scharwald....de aici vine cumva o atmosferă de povești."
"Ăsta pentru rufe se folosea, la școli sau la spitale, unde erau în cantitate mai mare."
"În stil seccesion, moialica e deosebită și abajurul vopsit manual și ars."
"Lacătul ăsta are 4 kilograme și 400, e foarte deosebit."
Și-a păstrat o canapea pe care să doarmă, un colț de masă pe care să mănânce și un televizor. Nu are nevoie de mai mult pentru că trăiește în mijlocul sutelor de ani și în mijlocul poveștilor de viață ale obiectelor adunte de el de prin toată Transilvania.
"Marea majoritate din obiectele astea, e vorba de cele de etnografie, erau de aruncat sau la fier vechi sau de pus pe foc", spune Rudolf Raab.
Unele le-a luat de la țară, altele din curțile și podurile oamenilor. Iar pentru altele s-a luptat ani la rândul să le obțină.
După ce și-a ticsit ochi apartamentul, unica lui fiică, plecată în Germania, i-a cumpărat și apartamentul vecin. Și ea și sora lui Rudolf sperau că nu îl va transforma și pe acesta în muzeu. Acum tot palierul, tot etajul IV al blocului de pe Splaiul Crișanei e al lui și al miilor de obiecte și povești pe care le-a strâns de 40 de ani.
Ușa le e deschisă tuturor... O excursie gratuită în muzeul de la etajul IV.
reporter: Andrea Crișan
operator: Robert Rezmuves