Casa Proverbelor, din Beznea, o mică localitate aflată la îngemănarea dintre deal și munte, este casa unde răzbat învățăminte din viața străbunilor. Anca și părinții ei, ajutați de mai multe persoane, au lucrat șase luni pentru a pune obiectele la locul lor și pentru a le condimenta cu câte un proverb.
"Lângă diversele obiecte vechi am pus câte un proverb. Aici avem bătătorul de smântână pentru realizarea untului: După cum baterea laptelui dă smântână și stoarcerea mâniei dă certuri. Omul milostiv va fi binecuvântat pentru că dă săracului din pâinea lui."
"Unul din proverbele noastre populare ne spune: Îți merge gura ca o meliță tacatacataca... adică vorbești mult."
"Am amenajat cum arată o odaie a unui birău, adică a primarului, cu toate obiectele necesare. Vreau să vă arat și meniul pe care îl servea primarul în acea perioadă, un meniu valabil și astăzi: Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă."
Unul dintre îndrumătorii vizitatorilor este chiar bunica de 85 de ani a Ancăi, Irina.
"- Bunica, ce e aicea?
- Șezătoare.
- Ce făceau femeile la șezătoare?
- Lucrau. Păi câteodată mai și bârfeau, vorbeau între ele."
Afară, în curtea Casei Proverbelor, trei cășuțe de poveste, din nuiele de alun și stuh, te îndeamnă să le treci pragul: sunt căsuțele Întelepciunii, ale Bunătății și Mulțumirii.
"Dimensiunea este mică și avem destul de puține obiecte aici, înăuntru. Învățătura este: să fim mulțumiți cu ceea ce avem pentru că dacă avem mai mult nu înseamnă că vom fi și mai fericiți."
Cum e firesc din Casa Proverbelor nu poți pleca fără o "temă de casă".
Pe vremea străbuniccilor coșnița era locul unde stăteau albinele, în loc de stup. În casa Proverbelor este o tradiție ca fiecare vizitator să aleagă o albină, un trântor sau o matcă dinăuntru, evident, cu câte un proverb: "Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame."
Intrarea în casa Proverbelor e gratuită și poate fi vizitată în orice zi a anului.
reporter: Andrea Crișan
operator: Tiberiu Catrișcău