Acum 15 ani gara din Marna s-a închis, însă nu este pustie. În ea trăieşte o bătrânică de 71 de ani. Acolo a muncit, acolo şi-a crescut copiii şi acolo a ales să îmbătrânească.
Victoria Rusu avea numai 16 ani când s-a căsătorit. Greutăţile vieţii şi cei patru copiii pe care trebuia să îi îmbrace şi să îi trimită la şcoală au împins-o să facă un curs de calificare la CFR Cluj. Pentru că salariul soţului era prea mic, a decis să se angajeze, iar în 1973 s-a mutat în gară. În acest fel a reuşit să împace treburile de gospodină cu cele de angajată.
„A fost bine că eram acasă cu serviciul. Veneam făceam mâncare, mergeam dădeam bilete. Lucram cu soţul, o zi eu una el, a fost foarte bine, numa că s-a întâmplat că el a murit şi am rămas numai eu aici", spune femeia.
Cei doi soţi vindeau bilete în halta din Marna. De 17 ani a rămas singură, dar nici în ruptul capului nu vrea să plece din gara ei.
"Mi-ar părea rău să se distrugă. Îmi place aici şi dacă sunt singură, mai vin copii la mine, se mai duc, dar la omul bătrân aşa îi place singur. Un om bătrân nu îl poţi planta nicăieri, numai la casa lui îi place."
Tanti Victoria plăteşte 90 de lei plăteşte în fiecare lună pentru a putea sta în gara unde a trăit peste 42 de ani. Are numai două camere, un hol şi o baie dar spaţiul este suficient pentru a fi fericită.
Îşi aminteşte cu nostalgie de anii în care gara ei şi a soţului era plină de lume şi de viaţă.
„Dimineaţa la 5 şi până seara la 10. Aveam 14 trenuri într-o zi, la fiecare tren trebuia să ieşim afară, trebuia să te uiţi, Domane feri, că nu ştii niciodată."
Tanti Victoria a avut patru copii, dar unul a murit. I-au rămas gara, opt nepoţi şi două strănepoate.
reporter: Andrea Crişan
operator: Constantin Gheorghiţă