În Maramureș meșteșugurile străvechi supraviețuiesc vremurilor moderne datorită oamenilor locului. La Cavnic, spre exemplu, nu e localnic să nu fi auzit de Gyuri și Piki, doi foști mineri, deveniți parteneri de afaceri în urmă cu un deceniu. Unul e fierar, celălalt e tâmplar și, cât e ziua de lungă, meșteresc cu spor câte ceva. Și dacă tot e sezon de săniuș, pe poarta atelierului lor iese aproape zilnic câte o... săniuță cu volan.
Pe Gyuri și Piki, cum îi știu oamenii din Cavnic, i-am găsit la muncă. De când s-a închis mineritul în zonă, acum mai bine de 10 ani, cei doi și-au dat mâna și au pus la cale o mică afacere: un atelier de fierărie și tâmplărie.
Totul a început cu banii primiți de unul dintre ei la disponibilizare.
„După ce s-a dat ordonanța... Cu banii de la ordonanță, cum am putut, am mai strâns, am făcut atelierul și m-am apucat de treabă”, îşi aminteşte Gheorghe Gyorfi, fierar.
Bărbatul a lucrat ani de zile la mina Cavnic: inițial ca mecanic, apoi ca fierar. Astăzi, în mâinile lui fierul prinde forme dintre cele mai variate.
„Potcovim cai, facem secure, facem săniuțe cu volan, lenkere - așa se zice la noi - și tot ce are omul nevoie. Avem clienți destui. Numai nu putem face față la câtă clientelă e”, spune Gyuri.
Celebrele lenkere, cum sunt cunoscute săniuțele cu volan, brevetate de Primăria Cavnic în urmă cu 6 ani, se nasc tot în atelierul din deal.
„Am luat fierul, l-am îndreptat, trebuie îndreptat, trebuie încins în foc, tras după cum e modelul tălpii”, explică Gheorghe Gyorfi.
Odată terminate, tălpile viitoarei săniuțe cu volan se întorc pe masa de lucru a lui Petre Ilyes, unde acesta continuă procesul de asamblare.
„Și tălpile se fac în funcție de mărimea scaunului de lenker, deci depinde de mărimea scaunului. Iau niște măsuri acum, ca să pot prinde cu holșuruburi”, detaliază Piki.
Realizate la comandă, pentru copii sau adulți, cu unul sau două locuri, lenkerele sunt atent finisate înainte de a ajunge la clienți.
„Fag, frasin, ulm, nuc, cireș - ăsta e lemn bun pentru scaune. La tălpi mai mult fag și frasin”, spune Petre Ilyes, meșter popular.
Tot din mâinile lui Petre ies și celebrele clopote de table, obligatorii în costumația brondoșilor din Cavnic, cu rolul de a îndepărta spiritele rele: „Astea mai mari, de brondoși, cum e tradiția la noi de Crăciun. Astea mai mari sună mai gros.”
„În '82 am început și acum fac în fiecare an, am comenzi în fiecare an. Toți cer să fie albe ca oglinda, să fie noi, să cânte bine, cum zicem noi, să aibă glas și fiecare vine și comandă câte poate duce: 25-30, 35, 40”, spune Petre Ilyes.
Dacă un clopot din tablă costă între 10 și 30 lei, în funcție de mărime, pentru un lenker de 2 persoane clienții ajung să plătească până la 450 de lei.
Reporter: Izabela Jurasko
Operator: Kristian Kosa