Istoria exploatării de la Şuncuiuş a început în primii ani ai secolului trecut, când un localnic a descoperit pe dealurile Şuncuiuşului o bucată din uriaşul şi unicul zăcământ de argilă refractară din România. Pe atunci, sătenii o scoteau cu găleţile şi o duceau la meşterii cărămidari şi la olari. În 1957 începe însă exploatarea la scară industrială, care s-a transformat în scurt timp într-o afacere uriaşă.
"Şi duminica lucram, şi în ziua de Crăciun şi de Paşti, nu aveam sărbători, sâmbătă, duminică liberă, niciodată", îşi aminteşte Nicolae Ianc, fost angajat al minei de argilă din Şuncuiuş.
"Aici au fost locuri de muncă şi a fost viitor", susţine Maria Cosma, fostă angajată la mina de argilă din Şuncuiuş.
Un viitor care, în anii '90, s-a transformat în agonie.
"Era cererea foarte mare de argilă refractară, mergea pe vremea respectivă siderurgia: Reşiţa, Călanul, Hunedoara. Şi după ce nu a mai mers siderurgia? Atunci a căzut piaţa", spune Mihai Teodorescu, şeful secţiei de extracţie argilă de la Şuncuiuş.
Producţia a scăzut considerabil, iar firmele autohtone au preferat să importe cărămizile din argilă refractară, în loc să le producă. O restructurare era imediat urmată de alta, iar în anul 2000, când s-a luat decizia privatizării societăţii, din 2 mii de angajaţi rămăseseră 200. Ceilalţi au ieşit la pensie, s-au reprofilat ori... au rămas şomeri.
"Au rămas oameni tineri care nu aveau unde se angaja, au fost bătrâni care nu aveau dreptul la pensionare. Foarte, foarte rău a fost", povesteşte Maria Cosma, fostă angajată la mina de argilă din Şuncuiuş.
Înainte de Revoluţie se vindeau 30 de mii de tone...
...de argilă pe lună. Acum, firma din Timişoara, care susţine o exploatare în agonie, vinde cel mult 3 mii de tone pe lună. Din fosta exploatare au rămas doar ruine.
Acum, şapte tone de argilă pleacă anual spre fabrica de cosmetice de la Cluj. Localnicii îi cunosc demult calităţile.
"Argila poate fi băută, ajunge în stomac, curăţă intestine, poate fi folosită ca antiinflamator la durerile reumatismale. Pentru extragerea toxinelor din întregul organism", explică Viorica Neag, proprietara unui centru de vârstnici din Șuncuiuș.
Acum, localnicii încearcă să transforme zona minieră într-una turistică. Relicvele trecutului râmân însă vii şi dureroase, pentru că aproape întreaga comună a fost construită pentru a deservi giganta exploatare minieră.
reporter: Andrea Crişan
operator: Constantin Gheorghiţă
editor web: Adrian Laboş