Veselie ca la nuntă în a doua zi de Paște în curtea lui Constantin Curecheriu din comuna Scobinți. Oameni de-ai locului, dar și vizitatori îi trec pragul cu mândria că el i-a făcut celebri în toată lumea. De cinci ani, de când a ieșit la pensie, a început să adune obiecte tradiționale românești.
„Putea să o rotească și doi și unul și uitați-vă aici că acum curge făină. Aceasta este râșniță. Și toată lumea înainte și după război, al Doilea Război Mondial, în sat huiau rășnițele,” povestește meșterul popular.
„Aici avem cămașă cusută cu fir de mătase. Așa ceva nu mai este acum. Cu fir de mătase cusut. Mai avem una cusută cu mărgele,” arată bărbatul cu mândrie ce-a adunat în gospodărie.
Și nu i-a fost ușor să agonisească: „Mai aveam ceartă cu soţia că spunea că ce ai mai făcut cu banii din pensie, de ce nu i-ai adus pe toţi, o mai minţeam, dar pasiunea mea, eram mort după aşa ceva. Din zi în zi, mă culcam seara şi tot visam ce să mai fac şi mă trezeam dimineaţa şi mă apucam de lucru.”
Ar fi putut face avere din vânzarea obiectelor de muzeu către israelieni, dar a refuzat. „Mi-au oferit 500.000 de euro, tot ce a filmat, tot, să ia tot, au maşini, au bani. Țin pentru moştenire, pentru copii.”
În decembrie 2013, a fost declarat tezaur uman viu UNESCO. „Trebuie să lucrezi ceva, să vadă cineva că faci ceva, pe viu, să vadă că ai făcut ceva, din mâna ta a ieşit nişte lucruri interesante, atunci poţi să intri în tezaur uman viu, altfel n-ai cum să intri. Eu, dacă nu pornesc, nu se face nimic în sat. Eu sunt tartorul care încep să fac tradiţiile ” spune meșterul popular.
Lui moş Costică i s-a dus vestea în toată Europa.
„Este o mândrie pentru noi că avem asemenea oameni care duc mai departe portul şi tradiţia populară strămoşească şi cu care am fost de mai multe ori foarte bineprimiţi peste hotare. Am fost în Franţa, în Germania, în Ucraina, în Republica Moldova,” spune Gheorghe Hriţcu, primarul comunei Scobinţi.
Localnicii se mândresc cu meșterul popular de la ei din sat:
„Nu mă aşteptam să văd atâtea achiziţii din străbuni, pe care nu le-am mai văzut de mult, poate am mai văzut cândva pe la bunica, pe la mămica, dar s-au pierdut.”
„E un lucru lăudabil că un cetăţean din satul nostru, comuna noastră, fără pregătire de specialitate a reuşit din pasiune să realizeze aşa ceva.”
Soţia şi cei 8 copii sunt sprijin de nădejde pentru moş Costică.
„Vizitatori avem destui, de prin toate părţile şi noi le mai îngrijim din când în când, le mai punem la locul lor,” povestește Elena Curecheriu, soţia lui Constantin Curecheriu.
Pentru ca o persoană să primească distincția „Tezaur uman viu" trebuie să fie purtător, păstrător și transmițător de modele culturale tradiționale. Să fie recunoscut atât de comunitate cât și de specialişti.