Lucian Dan Teodorovici s-a născut în anul 1975, în orașelul bucovinean Rădăuţi, foarte aproape de Dornești, satul în care își duceau viața bunicii săi. Mulți dintre cei care îl cunosc sunt curioși să afle cum era să fii copil în acele vremuri.
”Eu am prins întreaga copilărie în perioada comunistă, așa că, în general, când un om este întrebat despre copilăria lui, eu am fost întrebat în numeroase rânduri, așteptările celuilalt sunt ca povestea să fie ușor tristă, uşor colorată înspre cenușiu. Fără a fi fost vreodata simpatizant al comunismului, o să spun că am avut o copilărie perfectă, chiar perfectă. Nu văd cum aș fi putut fi mai fericit decât am fost”, spune scriitorul Lucian Dan Teodorovici.
Lucian Dan Teodorovici își amintește că a fost un copil timid, care rareori îndrăznea să nesocotească cuvântul familiei:
”Întotdeauna trebuie sa fii impecabil, să faci totul ca la carte, pentru că altfel oamenii din jur vor observa că nu e ceea ce trebuie. Asta pare o constrângere. Se transformă într-o valoare. N-am simțit niciodată o presiune din partea bunicilor. Am avut toată libertatea în măsura în care un copil trebuie să aibă libertăți. Mergeam în nenumărate rânduri la baie, în apa Sucevei, unde se intâmplau cele mai diverse lucruri”.
Pentru Lucian Dan Teodorovici, copilăria în sat nu a însemnat doar cărți și jocuri imaginare. Chiar daca așa credea că trebuie să fie.
”Eu, oricât ar părea de ciudat, mă luptam cu bunicii care aveau angajați din sat, care scoteau vaca la păscut. Era visul meu să mă lase pe mine să merg cu vaca la păscut pentru că erau o mulțime de jocuri”.
Astăzi, devenit ieșean prin adopție, Lucian Dan Teodorovici a ajuns așa cum și-a dorit, scriitor. Toate amintirile legate de cea mai fericită perioadă a vieții se regăsesc în cărțile pe care le scrie sau în piesele pe care le regizează. Pentru că Lucian Dan Teodorovici este și regizor de teatru.