Tradiţia, păstrată cu sfinţenie într-o comună doljeană, spune că astăzi, în Joia Mare, se deschide Cerul şi sufletele morţilor se întorc acasă. Ca să gasească drumul spre lumea viilor, toată suflarea satului se mută în cimitir şi se fac focuri care să-i călăuzească
Tradiţia cere ca focurile să fie aprinse pe morminte înainte de răsărit. E încă întuneric când, cu câte un braţ de boji şi un vas cu tăciuni şi tămâie oamenii pornesc pe uliţele înguste până la cimitir. Aşezat în vârful dealului, parcă mai aproape de Dumnezeu, locul se umple de viaţă în timp ce satul devine pustiu.
Se aprinde un foc mare pentru sufletele tuturor iar apoi fiecare îi plânge pe cei dragi care nu mai sunt.
Obiceiul se încheie odată cu ultimele bocete şi flăcările care nu mai au ce arde. Oamenii pleacă spre sat, unde femeile împart colaci pentru pomenirea morţilor.