Preţul secret al Porţilor de Fier

În anii '60, în România prindea contur cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunării. Hidrocentrala Porțile de Fier 1 este, cu siguranţă, un extraordinar proiect ingineresc. Dar preţul n-a fost deloc mic. Dramele comunităţilor strămutate şi morţii de pe şantiere au fost subiectele tabu ale epocii. Un singur lucru conta - era una dintre cele mai mari realizări inginereşti ale României.

Ce a pățit un șofer care a chemat un urs să vină spre el

Un ieșean și-a dat fiul în judecată și i-a cerut înapoi banii dați pentru facultate

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 iunie

Val de aer tropical în toată țara

Cine sunt cei trei tineri luați de viitură în Italia

O femeie lovește cu mașina un motociclist cu care se certase în trafic

Atac cu cuțitul în orașul german Mannheim

Salarii mai mari din 1 iulie pentru aproape 1,8 milioane de români

Legătura istorică a CIA cu Bucureștiul și cum au capturat ideologii sovietici România

Proiectul de construire a unei hidrocentrale pe Dunăre între România şi Iugoslavia a apărut într-un context politic foarte complicat. Între cele două țări nu mai existau relaţii diplomatice după 1948, după ruptura politică dintre Iosip Broz Tito şi Stalin.

„Hidrocentrala propriu-zisă, sistemul cu tot ce a presupus acesta, s-a construit între `64 și 1972. În `64, la 07 septembrie, s-au întâlnit la Gura Văii, Gheorghe Gheorghiu Dej și Iosip Broz Tito”, a spus Tudor Rățoi, directorul DJAN Mehedinți.

Locul ales pentru viitoarea hidrocentrală a fost Gura Văii, în apropiere de Drobeta Turnu Severin. Lacul de acumulare creat rezolvă și problema șenalului navigabil în zona Cazanelor, cea mai periculoasă de pe fluviu. Apele stăvilite ale Dunării au înghiţit 18 localităţi şi exotica insula Ada Kaleh.

Comuniştii au minimizat toate aceste sacrificii făcute în numele marii realizări a partidului. Şi au ascuns moartea a peste 100 de oameni în accidente de muncă.

În opt ani de lucrări, peste zece mii de oameni au contribuit la cea mai mare realizare a regimului comunist din România, desemnată la acea vreme și cea mai eficientă investiţie din Europa, pentru că în numai doi ani costurile au fost amortizate. După opt ani și o investiție de aproximativ 400 de milioane de dolari, în 1972, pe acest pod, s-au întâlnit Iosip Broz Tito și Nicolae Ceaușescu.

Iniţial, hidrocentrala a fost prevăzută cu o putere instalată de câte 1.050 de megawaţi pentru fiecare parte. În 1999 a început însă un program de retehnologizare, care a dus la creșterea puterii instalate.

Pe lângă rolul de a produce energie electrică, Hidrocentrala Porţile de Fier 1 are şi sarcina de a efectua aceste ecluzări. Costurile sunt suportate de către Hidroelectrica, adică de statul român, întrucât, potrivit Convenţiei Dunării, ecluzarea nu se plăteşte.