Olăritul, o tradiţie pe cale de dispariţie
În singurul sat din Mehedinţi unde se mai produc obiecte de ceramică, tradiţia pare să se stingă. Munca multă pe nimic îi determină pe meşterii olari din satul Noapteşa să renunţe la meserie. Dacă în trecut satul era vestit pentru zecile de meşteri care produceau vase de ceramică, în prezent numai trei duc mai departe tradiţia moştenită din bătrâni.
Gheorghe Gârboveanu are 42 de ani şi este unul dintre cei trei meşteri olari din satul Noapteşa, Mehedinţi. Bărbatul recunoaşte că a învăţat meserie de nevoie, în urmă cu 10 ani, în momentul în care a rămas fără serviciu. Acum se mândreşte cu faptul că din mâinile sale ies adevărate opere de artă tradiţională.
După ardere, oalele din ceramică pot fi folosite la gătit, dar sunt şi ca obiecte de decor. Nu este o muncă uşoară, dar pune şi pasiune în ceea ce face.
“Prima dată a fost greu, până te înveţi cu pământul, să îl lucrezi, să îl prepari”, spune Gheorghe Gârboveanu, meşter olar.
Meşteşugul l-a învăţat de la tatăl său, Constantin, care de la vârsta de 15 ani lucrează în ceramică.
În prezent, toată familia trăieşte din vânzarea obiectelor artizanale.
Din păcate, celelalte aproximativ 100 de familii de olari din Noapteşa, câte erau în urmă cu un secol, au renunţat la tradiţie.
“Primăria a încercat pe cât a putut să îi susţină, să îi ajute să ne reprezinte la diferite târguri, expoziţii”, a spus Marius Struţi, reprezentant Primăria Şişeşti.
Comuna Şişeşti este singura din judeţ unde există această tradiţie a olăritului de peste 200 de ani. Ceramica de Şişeşti este recunoscută la nivel naţional, fiind la fel de apreciată ca cea de Horezu.
Etnografii se tem că dacă tinerii nu vor duce mai departe tradiţia, în viitor singurele oale de ceramică vor putea fi admirate doar în muzee.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
