La 38 de ani de la cutremurul din 1977, întrebarea cât de distrus a fost cu adevărat oraşul Zimnicea rămâne încă fără răspuns. Legendele urbane vorbesc despre case scăpate de cutremur, dar distruse înaintea vizitei lui Nicolae Ceauşescu. Acesta fusese anunţat, din greşeală, că oraşul e la pământ. Realitatea de necontestat este, însă, că mare parte din oraş a fost reconstruită după cutremur - Primărie, cămin cultural, spital, liceu, cinematograf şi foarte multe blocuri. Şi la fel de adevărat este şi că, pentru a le face loc, autorităţile au intrat cu buldozerele în case ce nu fuseseră afectate de seism.
Dacă le ceri să-şi amintească un moment de referinţă din viaţa comunităţii lor, oamenii din Zimnicea vorbesc despre cutremurul din '77. Cele mai mari suferinţe nu au fost provocate însă de cutremur, ci de evenimentele de după.
Florica Păun îşi aminteşte că în centru, unde s-au făcut cele mai multe demolări, erau casele cele mai rezistente. Acolo locuiau oamenii bogaţi şi aveau numai case de cărămidă.
În ziarele vremii, însă, distrugerile de la Zimnicea erau apocaliptice.
În arhivele Primăriei figurează doar 480 de familii care au fost evacuate benevol sau forţat. Dacă ne gândim că Zimnicea avea aproximativ 15.000 de locuitori atunci, rezultă că sub 10% dintre ei au avut de suferit de pe urma cutremurului.
Iar autorităţile s-au apucat de treabă şi în scurt timp oraşul a devenit un şantier. Pentru că Ceauşescu dispusese investiţii masive, trebuia să li se facă loc, aşa că oamenii s-au mutat, vrând-nevrând, la bloc.
Cu toţii îşi amintesc acum exagerările de atunci.
În statisticile oficiale, la Zimnicea au murit doi oameni, iar 100 au fost răniţi. Puţin, dacă ne gândim că oficial, 80% din oraş a fost la pământ. Autorităţile îşi amintesc şi acum desfăşurarea de forţe ce a urmat după. Fiecare oraş din ţară a trimis ajutoare.
Autorităţile de la acea vreme au cerut ajutor extern, aşa că Guvernul Elveţiei s-a ocupat de construcţia unui liceu, iar austriecii au făcut spitalul din oraş.