De aici porneşte totul. Natalia Tuşa face plăcintă cu praz de când era adolescentă, iar toate secretele le ştie de la mama şi mătuşa ei. Mereu trăgea cu ochiul atunci când femeile din familie preparau bunătăţi.
Natalia Tuşa: Mama a făcut o tavă şi i-am spus "lasă-mă pe mine să o fac pe a doua". Nu mi-a ieşit ca a ei, dar am insistat, am încercat şi altădată.
Reţeta este, teoretic, destul de simplă, dar este o muncă de migală care necesită exerciţiu. Dar Natalia a adus nişte îmbunătăţiri de la rudele din Grecia.
Natalia Tuşa: Să fie mutată şi să nu fie o margine goală şi seacă voi lua nişte brânzică şi voi pune aşa.
Un alt element definitoriu al plăcintei este reprezentat de banii care sunt puşi în compoziţie. Un obicei comun şi în tradiţia românescă la plăcinta de sfârşit de an.
Şi cum secretele se învaţă mereu de la cei mai mari, Natalia a avut-o pe mătuşa Marica drept model. Bătrâna de 83 de ani a învăţat toate fetele din familie tainele bucătăriei.
Marica Geambazu: "Toate le-am învăţat. Toate trei surori. Dacă le-a fost drag, le-a luat şi fac ele în urma noastră."
Prepararea plăcintei cu praz durează o oră şi jumătate.