Meşteşuguri păstrate în satele Transilvaniei

Ambasadorul Ucrainei la București, la 1.000 de zile de la război: Nu putem lăsa Rusia să ajungă la granița României, la gurile Dunării

Vânătoarea de cadouri în prag de sărbători. Cum să eviți jucăriile care pot pune în pericol siguranța copilului tău

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

În satele de munte din Bistriţa-Năsăud, oamenii nu au uitat vechile meşteşuguri şi încearcă să le transmită mai departe, tinerei generaţii. Este şi cazul învăţătorului Constantin Merian, care a învăţat să prelucreze lemnul de la fratele său, când avea doar 10 ani. A fost atunci o solicitare pentru el, întrucât putea să-şi facă singur orice jucărie.

"Totul e din lemn. Copilul și-ar putea colora singur o astfel de jucărie. La o grădiniţă, la clasele I-IV, dacă fiecare ar avea o jucărie din aceasta, şi-ar colora-o cum ar vrea. În Franţa, am văzut, sunt destul de scumpe. O astfel de maşinuţă e cam 10-15 euro", spune Constantin Merian.

Între timp, traforajul a devenit pentru învăţător principalul mod de relaxare. Şi-a creat un mic atelier în spatele casei şi a învăţat să facă tablouri din lemn. Cu aceaste creaţii, artizanul a participat la mai multe târguri de profil din ţară, însă fără prea mare succes. Drept urmare, a hotărât să promoveze produsele pe internet, iar acum primeşte sute de comenzi din Franţa.

"Cu cât sunt mai multe bucăţele de decupat, cu atât se lucrează mai mult. Adică, bunăoară, ciobănaşul de Grigorescu necesită mult de lucru. 25 de euro costă un tablou cum e ciobănaşul", mai precizează învățătorul.

În aceaşi zonă, tanti Măriuca ţese încă la războiul de lemn pe care l-a moştenit de la străbunica ei. Ea spune că lucrul cu ţesăturile e un minunat mod de relaxare şi că ar trebui practicat şi de fetele tinere din ziua de astăzi.

"Fetele mele ştiu să coasă, să ţeasă şi cu timpul mă gândesc că şi ele la bătrâneţe... Eu, oricum, stativele din casă nu le arunc, să le aibă", spune femeia.

Specialiştii confirmă faptul că vechile meşteşuguri se bucură de tot mai multă apreciere, în special în ţările occidentale. Existenţa cererii pentru produsele tradiţionale româneşti ar putea, pe viitor, să ajute la dezvoltarea economiei rurale.

"Artizanatul este perceput în toate ţările europene ca una dintre soluţiile pentru revitalizarea economiilor rurale", explică etnograful Tudor Sălăgean.

Pentru că sunt tot mai apreciate, vechile tradiţii şi meşteşuguri româneşti încep să fie predate şi la oraş, în ateliere de lucru organizate la muzeele etnografice sau chiar în şcoli.