Cristina avea 17 ani în decembrie '89. Ecourile focurilor de armă trase în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca asupra celor care doreau libertate s-au auzit şi în localitatea unde locuia alături de părinţi prin vocea surorilor ei, studente în acea perioadă şi principala sursă de ştiri legate de revoluţie pe care familia o avea.
"Mama ţin minte că făcea cozonaci de Crăciun şi eu m-am speriat şi ziceam "Mami, mami, se întâmplă ceva! O să îl dea jos pe Ceauşescu. Uite, l-au huiduit". Arăta la TV cum ţinea conferinţa la balcon şi a început lumea să îl huiduie. Deci ceva unic. Dar s-au întâmplat lucruri bune de atunci", spune Cristina Nemeş.
"Este un proiect sensibil şi cumva, cu proiectul ăsta, dorim să deschidem puţin şi dialogul. Să nu fie doar despre memoria revoluţiei dar şi despre revoluție aşa, mai în general, ca fenomen urban, ca schimbare, ca transformare şi ce înseamnă asta după 25 de ani", a explicat Anna Harsanyi, curator independent.
Pe cărţile poştale din Cutia cu '89, memoriile despre revoluţie s-au aşternut cu repeziciune. Curioşii au putut schimba opinii despre importanţa evenimentelor petrecute în urmă cu 25 de ani, iar o machetă a pieţei pe care erau reproduse luptele de stradă din acea perioadă a făcut descrierile mai realiste.
"Este un proiect frumos, dar cred că ar trebui să se adreseze tinerilor. Adică copii între 10 şi 18 ani de la liceu şi şcoala generală", este părerea unei clujence.
Proiectul de artă contemporană Cutia cu '89 va ajunge şi în Timişoara.