Animalele sălbatice care trăiesc pe fondul cinegetic al Regiei Pădurilor Kronstadt nu sunt uitate în nicio iarnă. Nenea Ioan este paznic de vânătoare. O dată la trei zile, când temperaturile coboară cu mult sub zero grade, iar stratul gros de zăpadă acoperă lujerii şi rădăcinile cu care se hrănesc cerbii, căprioarele sau porcii mistreţi, se asigură că hrănitoarele din pădure sunt umplute cu fân sau lucernă uscată.
"Am desfăcut balotul de lucernă, acum o să o iau frumos, ca să nu se scuture tare şi o să o aşez în hrănitoare, împrăştiată. Le dăm hrană suplimentară, că a nins acum puţin mai tare. Caută mai greu prin zăpadă acum hrana", ne explică Ioan Savin - paznic de vânătoare.
Activităţile de acest fel sunt, însă controlate, pentru ca echilibrul trofic şi activitatea animalelor să nu fie modificate prea mult de intervenţia umană. Hrana este dozată şi plasată la intervale de timp rezonabile. Unde stratul de zăpadă nu este foarte gros, animalele sunt lăsate să se descurce şi singure.
În pădure, ajutorul este reciproc. Animalele primesc hrană şi, în schimb, oferă silvicultorilor informaţii preţioase despre comportamentul pe care îl au şi care este activitatea lor zilnică. Chiar dacă sunt scumpe la vedere, după ce se hrănesc, animalele lasă în urma lor zeci de poteci după care pot fi uşor reperate şi monitorizate.
Iarna aceasta, Regia Pădurilor Kronstadt a pus la dispoziţie pentru animalele din păduri 12 tone de cereale, aproximativ 1.500 de baloţi de lucernă şi câteva tone de cartofi şi sfeclă.