La cum merg lucrurile de pe 31 august încoace, n-ar fi tocmai o surpriză dacă ministrul transporturilor, Lucian Bode, ar pune capăt tăcerii sale apăsate din aceste zile doar ca să ne-anunțe că la Comisia Europeană tocmai ce s-a anunțat că aproape 900 de milioane de euro din Fondul de Coeziune s-au alocat pentru construirea primei faze a Autostrăzii Sibiu-Pitești.
Unde se grăbea ministrul Bode în după-amiaza de luni și de ce șoferul său de la Serviciul de Protecție și Pază a călcat-o vitejește, depășind linia continuă și provocând un accident de circulație sunt, vorba bancului, o taină și-un mister.
Abia după ce a intervenit Parchetul Militar a binevoit și SPP-ul să explice că mașina ministerială era "în misiune, cu semnalele acustice și luminoase pornite conform legii" și să adauge că "regretă disconfortul creat participanților la trafic".
Confuzia se întețește atunci când adjunctul Parchetului Militar București, Bogdan Pîrlog, spune că SPP a fi fost obligat să anunțe incidentul și că instituția n-a răspuns unei adrese oficiale în acest sens (documentul a fost trimis în dimineața de joi). Alții sunt de părere că în cazul de față s-ar aplica prevederile Noului Cod de Procedură Penală: anunțul oficial e considerat a fi făcut atunci când procurorul de caz își declină competența către Parchetul Militar (ceea ce s-a întâmplat).
Notă de parcurs: Bogdan Pîrlog este unul și același cu procurorul care a deschis dosarul penal privind intervenția în forță a jandarmilor la protestul antiguvernamental din 10 august 2018. Drept urmare, chiar și-n cazul în care urmărirea penală ar fi parțial clasată, așa cum s-a întâmplat cu dosarul 10 august, întrebările nu vor dispărea ca prin minune, iar judecata publică - lucru foarte diferit, trebuie spus, de cercetarea judiciară propriu-zisă - se va produce. E inevitabil.
Notă de parcurs nr. 2: nici nu pusesem bine punct paragrafului anterior că a și venit vestea că procurorul general, Gabriela Scutea, a oprit ancheta procurorului Pîrlog, trimițând dosarul la secția specializată a instituției pe care o conduce. Argumentele invocate oficial sună astfel, potrivit Hotnews.ro: "sunt posibile implicații de cooperare internațională, fiind implicați și doi cetățeni străini, dar și dată fiind dificultatea cauzei".
"Absolut legal"
Parcă după modelul aplicat în reality show-ul "Poliția Română la taclale cu Duduienii", și în cazul de față varianta oficială asupra faptelor este incompletă, târzie și aproape țâfnoasă: ai putea înțelege că un ministru aflat pe bancheta din spate este invariabil copleșit de răspunderi, într-o grabă cumplită și incapabil să sesizeze dacă șoferul încalcă legea sau ba.
"În misiune", adică, are rostul practic al unui "A se scuti!" (sau, pentru cei care preferă senzațiile tari, "Altă întrebare!").
Detaliile nu numai că vin cu țârâita, dar doar după ce îi întrebi pe șefii ăi mari - fie că e vorba de premierul Orban (”Nu am avut o discuție despre accident, l-am întrebat dacă a fost la volan și a spus că nu, l-am întrebat cum se simte și mi-a spus că este bine. Trebuie acum ca Poliția să verifice circumstanțele în care s-a produs accidentul”), fie direct de președintele Iohannis (”Din informaţiile mele, încă se cercetează şi nu este finalizată speţa. În acest ultim accident nu a fost vorba de nicio coloană. Ministrul s-a deplasat cu maşina pusă la dispoziţie absolut legal de SPP”).
După cum spuneam, opinia publică nu așteaptă să-i confirme Poliția ceea ce e absolut evident pentru toată lumea - mașina ministerială a depășit neregulamentar și a lovit un alt automobil pe contrasens.
Mai mult, obiceiul de-a o tuli pe șosea după cum îți dă ție prin cap e unul dintre cele mai detestate, în special în condițiile în care se circulă pe drumurile publice de la noi, iar asocierile cu cele întâmplate în cazul Bogdan Gigină/Gabriel Oprea se fac de la sine: cetățenii blocați cu orele în trafic sau trași oțărât pe dreapta ca să treacă demnitarul nu se uită dacă o fi vorba de o coloană oficială sau nu. La fel precum motociclistul care-a filmat cursa pe contrasens a lui Lucian Bode, oamenii observă scurt că ”e ăla cu sirene”.
Riscuri
Dincolo de pericolele evidente, acest tip de comportament, de tip ”dă-i bătaie și-apoi fă-te că plouă”, are meritul de-a redeschide mai vechea discuție despre privilegii și obligații în vremuri de criză - de ce, la o adică, o agendă ministerială (cu siguranță încărcată) e mai importantă decât una obișnuită de lucru (nu mai puțin plină în majoritatea cazurilor)?
De ce un senator cu grețuri și cu diaree cheamă elicopterul SMURD ca să-l ducă în București, în timp ce angajatorul lui - cetățeanul care plătește impozite - se poate considera norocos dacă nimerește rapid peste o toaletă publică?
Ce-l face pe un fost premier și președinte al Senatului să blocheze o bandă întreagă de mers în plin centrul Bucureștiului și să se ”scuze” apoi că avea treabă la farmacie?
Fie că-i cheamă Lucian Bode (PNL), Virginel Iordache (PSD) sau Călin Popescu-Tăriceanu (ALDE), oamenii aceștia demonstrează cu asupra de măsură ceea ce, nu mai departe de săptămâna trecută, numeam dublul standard al prezentului - șmecherii și restul lumii. Persistența în a trata bunurile și fondurile publice drept ”beneficii ale locului de muncă” vine dintr-o viziune cvasifeudală asupra administrației și a politicii, una intens și evident transpartinică.
Și da, sigur că democrația costă, dar după ce-ți taie calea încă o mașină ministerială e foarte posibil că cam începi să te-ntrebi dacă n-ai aruncat banii în vânt: ce caută toți oamenii ăștia pe contrasens?!?
