Editorial La treabă! Care treabă?
Guvernare stabilă. Restructurarea statului. La treabă! Cu aceste câteva cuvinte ia capăt un ciclu electoral care ne-aruncă direct în nebunii ani '20: avem un președinte de dreapta, un Guvern de centru-dreapta, ba chiar și nițică extremă dreapta.
Dacă o fi adevărat că istoria se repetă - ca tragedie sau farsă? Om muri și-om vedea, vorba bancului -, ne-așteaptă o criză economică de-adevăratelea, tensiuni sociale și, în varianta optimistă, o explozie de creativitate și niscaiva artă de avangardă care să stabilească direcțiile dominante ale secolului.
Până una-alta, am putea adăuga tabloului de miercuri din Parlament (ba chiar ar fi indicat să o facem) "Domnule Ludovic Cîțu, clipiți și vă salvăm noi" (Alfred Simonis, liderul deputaților PSD) și replica rapidă: "Tupeu la limita nesimțirii, ca azi, mai rar" (Florin Cîțu).
Ar mai fi obligatoriu de observat și aiuritoarea viteză în care membrii noi legislaturi și-au preluat mandatele, și-au împărțit comisiile de specialitate și funcțiile de conducere, i-au audiat pe miniștrii desemnați și au votat noul cabinet.
A ieșit, adicătelea, cum stabiliserăm. Cel puțin până în momentul în care vom fi constatat că nu asta am stabilit.
Priorități
Pare că primele treburi ale Guvernului Cîțu ar fi să așeze campania națională de vaccinare anti-COVID într-o ramă sigură și așteptatul plan de revitalizare a economiei într-o direcție certă.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Pare.
Căci acest cabinet pestriț, negociat într-o formă sau alta încă de dinaintea alegerilor câștigate de altcineva, are rostul de a liniști rapid apele înaintea termenului de 28 decembrie, când pornește campania de imunizare coordonată pan-european.
Și, poate, de a speria pe cât mai puțină lume.
Nu e un secret pentru nimeni că România e un stat împrumutat din cale-afară, a cărui economie scade, scade și mai scade un pic și ai cărui locuitori au obosit cumplit - slujbele se răresc, banii și oportunitățile se-mpuținează, iar 2021 se-anunță a fi un cocktail de anxietăți pe care Crăciunul și Revelionul petrecute sub restricții sanitare și de circulație n-o să le atenueze decât foarte, foarte puțin.
Peste toate apasă pandemia provocată de un virus încă necesar a fi studiat atent și încă suferind mutații dătătoare de fiori.
E deja un loc comun, dar unul neînțeles îndeajuns și prea puțin investigat sau conștientizat de elita politică: rezervele de încredere ale celor guvernați sunt la limită (cam ca bugetele familiale).
Când mai puțin de o treime din populația cu drept de vot a validat formula politică instalată la guvernare, problema nu este a populației cu drept de vot.
Indicii
De aceea, între altele, avem parte de trei mini-Guverne. Sau de un Guvern "3 în 1", dacă preferați: PNL are de lămurit într-un viitor Congres o sumă de conflicte interne și o relație până de curând destul de lină cu Cotroceniul, USR-PLUS așteaptă la rându-i propriul Congres, care să dea direcțiile majore ale unei formațiuni încă foarte eterogene, iar UDMR, dacă mai avea nevoie de o confirmare a rolului său de arbitru mic, dar încăpățânat, tocmai ce a primit-o: mult-râvnitul Minister al Dezvoltării Regionale.
Nu pare - chiar dacă treci peste semnele de întrebare ridicate de unele dintre alegerile pentru posturile ministeriale - cea mai liniștită sau mai echilibrată dintre echipele care-ar fi putut să fie instalate la Palatul Victoria.
Nu e, cu siguranță, nici genul de coaliție care să poată pune în practică amplele (și, în nu puține cazuri, iluzoriile) planuri de reașezare instituțională a României: pentru asta ai nevoie de majorități parlamentare impresionante - ceea ce, surpriză!, ne aduce înapoi la pe-se-de.
Cât despre mantra "dezvoltare, restructurare, reformare", ea nu sună fundamental diferit de "societatea capitalistă multilateral dezvoltată".
Iar dacă alegerile de la începutul acestei luni au dat vreun semnal propriu-zis, acesta ar fi că societatea cu pricina duce cam de multișor lipsa unui contract social larg acceptat.
Coronavirusul, adică, a funcționat până acum drept un puternic agent revelator: unii învață online, alții au Internet pe telefonul părinților. Unii muncesc de-acasă, alții au rămas brusc fără sursele de venit. Unii fac lobby constant pentru ajutoare guvernamentale "pe ramură", altora li se predică și acum că nu ajutorul social, ci anteprenoriatul și instrumentele de economisire sunt calea.
România era oricum una dintre cele mai apăsat inegale și mai nedrepte (mai câș, dacă vreți) țări europene cu mult dinaintea epidemiei. SARS-CoV-2 n-a făcut decât să pună în lumină și mai acut acest fapt.
Poate că de aici ar trebui să pornim la treabă.
