Crima a fost o constantă cu care Vladimir Putin, autocratul rus de secol XXI, și-a consolidat drumul spre dictatură. Alexandr Litvinenko, Anna Politkovskaia, Boris Nemțov sau Boris Berezovski sunt cele mai cunoscute cazuri de crimă după rețetă kaghebistă, școala și mediul natural al lui Vladimir Putin.
Toată lumea știe și că un alt opozant al lui Putin, Alexei Navalny, a scăpat la limită de moarte și acum se află în închisoare. Pe lângă aceste crime împotriva opozanților politici, Vladimir Putin mai are pe conștiință și morțile marinarilor de pe submarinul Kursk.
La câteva luni de la preluarea puterii de către Vladimir Putin, în august 2000, acesta ordonase un amplu exercițiu militar în Marea Barents. Trecuse un deceniu de când Rusia nu mai efectuase astfel de exerciții. Din flota scoasă în larg pentru manevre făcea parte și submarinul Kursk, cel mai mare și mai bine echipat submarin nuclear pe care îl avea Rusia. În timpul exercițiilor, submarinul Kursk a fost scena a două explozii în decurs de trei minute, a doua fiind de câteva sute de ori mai puternică decât prima. Dar marina rusă nu a știut ce se petrecuse sub ape cu „titanicul” submarinelor. Abia după șase ore au realizat rușii că submarinul a dispărut și l-au găsit după alte 16 ore de căutări.
Autoritățile ruse au presupus că toți cei 118 marinari au murit. Dar devenise limpede și pentru autoritățile ruse că o parte dintre marinari erau încă în viață într-un compartiment izolat al submarinului. Dacă Vladimir Putin nu ar fi încercat să ascundă întreaga poveste și s-ar fi intervenit de urgență, poate că acei marinari ar fi fost salvați. Putin se afla în vacanță pe țărmul Mării Negre și a nu și-a întrerupt odihna. A refuzat, de asemenea, să permită vaselor din apropiere să intervină sau ca alte state să trimită echipaje specializate pentru a salva marinarii ruși. A revenit la Moscova abia după o săptămână. Este proba unui dezinteres cinic pentru viețile oamenilor, iar aici era vorba chiar despre proprii soldați. Viețile acestor militari puteau fi salvate, însă Vladimir Putin i-a ucis cu indiferența sa.
Și, la distanță de 22 de ani după crima lui Putin cu marinarii de pe submarinul Kursk, dictatorul recidivează.
Și este vorba tot despre marinari ruși, tot despre ascunderea faptelor, tot despre minciuni. Este o altă crimă, una similară cu cea privind militarii de pe submarinul Kursk. De această dată dezastrul și crima poartă numele Moskva, cea mai mare navă de război din Marea Neagră.
Crucișătorul Moskva, nava amiral a marinei ruse, a fost lovită de rachete Neptun lansate de armata ucraineană și apoi s-a scufundat în apele Mării Negre, în largul Odesei. Cum au reacționat rușii? Nu au mai avut cum să nege ca nava s-a scufundat, dar au născocit niște povești puerile - că pe navă ar fi izbucnit un incendiu care a provocat explozii ale muniției și nava era tractată spre docurile din Sevastopol, dar s-a scufundat ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile de pe mare. Și că echipajul ar fi fost salvat în întregime - au pus în scenă imagini cu mai mulți marinari pe care oficialitățile ruse le-au prezentat ca fiind ale marinarilor salvați de pe Moskva.
În realitate, din câte s-au aflat până acum, aproximativ 400 de marinari ruși au murit, mai mulți sunt dați dispăruți și mulți alții sunt răniți. Moskva a fost un simbol al marinei ruse, o navă impresionantă de 186 metri lungime cu un deplasament de 12.490 de tone și cu un echipaj standard de 419 marinari și 66 de ofițeri. Scufundarea sa este teribil de dureroasă pentru Rusia și îi șifonează imaginea de putere militară performantă. Dar cel mai izbitor aspect este similaritatea cu crima lui Putin din urmă cu 22 de ani, un scenariu repetat care duce spre moartea propriilor marinari, cu tot felul de ezitări și minciuni, cu ocolirea deciziei de a salva viețile oamenilor. După Kursk, Putin recidivează în crimă încă o dată, de această dată cu marinarii de pe nava Moskva.
Scufundarea navei amiral a marinei ruse este un eșec de proporții colosale. Rusia măreață care domină mările și oceanele, care obișnuia să anunțe că rachete de croazieră „trase de pe mare”, „de mare precizie” au lovit ținte ucrainene, și-a văzut cel mai mândru exponat pe fundul mării în 24 de ore care au fost cele mai umilitoare probabil de la începutul „operațiunii speciale”. În fapt, invadatorii ruși au fost umiliți crunt tocmai atunci când se lăudau că blocaseră definitiv accesul ucrainenilor la Marea Azov și urmau să debarce la Odessa și a cuceri Mariupol tocmai pentru a bloca accesul și de la Marea Neagră.
Orice război este o luptă și de comunicare și de informații. Dar atunci când Federația Rusă reușește în mai puțin de două luni să piardă zeci de mii de soldați, sute de tancuri, mii de vehicule și nava amiral a flotilei ruse este clar că nu mai e vorba de eșec militar, ci de cel mai mare eșec după al doilea război mondial. Crima naște crimă, iar trimiterea la moarte a propriilor soldați nu e o greșeală strategică, e o misiune pe care Putin a moștenit-o de la Stalin. Doi criminali care au deja aceeași faimă și imagine.
