Un vechi proverb spune că atunci când vântul schimbării suflă, unii oameni construiesc ziduri, iar alții mori de vânt – sau, dacă vreți, centrale eoliene, în secolul nostru.
Recent, de la tribuna Parlamentului, am făcut un lucru mai puțin obișnuit, judecând după reacțiile stârnite: le-am mulțumit antreprenorilor și managerilor din mediul privat, care își plătesc taxele și susțin economia românească. Ar trebui să fie un gest firesc. Reiau acest mesaj, tocmai pentru că prea mulți colegi de arenă publică par că au uitat că banii la buget nu vin de la eternul și atotputernicul stat, ca pe vremea comunismului, ci de la mediul privat și de la noi toți, cetățeni ai acestei țări.
Odată cu asumarea unor reforme profunde, îndelung amânate, acum posibile prin ancorarea în mecanismele de condiționalitate externă ale PNRR, este un moment perfect să ne arătăm recunoștința prim fapte: să construim pentru antreprenorii noștri mori de vânt moderne, punând la pământ zidurile birocrației, incompetenței și aroganței funcționărești fără cap. Putem începe cu un cadru legislativ stabil, modern, care să susțină antreprenorii români dornici să crească și să rămână aici, acasă.
Aici suntem acum
O simplă privire asupra ecosistemului antreprenorial românesc ne arată, flagrant, un mare paradox. Lumea vorbește despre unicorni, scale-up, venture capital etc. Noi vorbim de SNC, SCS, SCA, SA, SRL. Acestea sunt tipurile de societăți reglementate de legea societăților comerciale, adoptată în data de 16 noiembrie 1990. Pe vremea aceea aveam „Adunarea Deputaților”, cu Dan Marțian președinte, iar la Senat era președinte Alexandru Bârlădeanu.
Nu comentez cunoștințele legate de economia de piață ale acelei generații, admit și faptul că legea 31/1990 a fost modificată (a se citi cârpită) de câteva zeci de ori până azi. Dar sub nicio formă nu asigură un cadru adecvat pentru dezvoltarea României în paradigma revoluției industriale 4.0. Așa că putem să continuăm să vorbim de Silicon Valley de România, dar hai să recunoaștem că în bună măsură facem servicii de bază și suport, inovația în antreprenoriat fiind aproape inexistentă (și constant descurajată).
Într-adevăr, investițiile României în cercetare și dezvoltare sunt la cel mai redus nivel din UE – 0,5% din PIB. Pe cap de locuitor, suma este de 12,6 ori mai mică decât media UE. Producția științifică rezultată din colaborarea mediului public cu cel privat a clasat România în 2018 pe locul 26 din 28 țări ale UE.
Activitatea de inovare de produs și proces este dependentă de finanțarea publică, cel puțin pe termen scurt. 75,3% dintre întreprinderile din România consideră că nu au niciun motiv pentru a inova și doar 14,5% dintre acestea declară că au luat în considerare necesitatea inovării, dar au întâmpinat bariere în acest sens, conform unui raport INS din 2018.
Un studiu publicat de Academia Română oferă o analiză a situației sectorului IMM din care reiese că implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în activitatea de cercetare-dezvoltare este marginală. Concluziile sunt simple: 75% dintre IMM-uri nu au fost niciodată implicate în astfel de activități, iar 59% dintre acestea nu au introdus nicio inovație în ultimii 3 ani.
Ce ne spun toate aceste date? În primul rând, e timpul să investim masiv. În oameni, în proiecte, în infrastructură de cercetare. Să încurajăm mediul privat să inoveze și să creăm un mediu propice responsabilității în business – firmele mari pot transfera know-how și tehnologie către cele mai mici.
Din fericire, Uniunea Europeană alocă 100 de miliarde de euro pentru cercetare-dezvoltare-inovare în perioada 2021-2027. 70% din aceste fonduri se vor îndrepta către IMM-urile inovative, disruptive şi cu potenţial de extindere, conform unor date INACO. O oportunitate unică pentru companiile şi instituţiile de cercetare româneşti deopotrivă, în contextul în care pornim de la coada Europei, dar nu de la zero.
În mod special, sectoarele auto și IT&C dau semnale pozitive în ceea ce privește potențialul de inovare, iar resursa umană de vârf rămâne una de calitate, atât în țară, cât și în diaspora academică românească, pe care putem să o încurajăm să revină acasă.
Mori de vânt pentru startup-urile românești
Companiile mici și mijlocii sunt motorul economiei, peste tot în lume. La nivel global, ele angajează jumătate din forța totală de muncă, iar în România 66%, conform unui studiu derulat în cadrul programului RoWin – Succes în România. Același studiu remarcă afacerile mici de tip start-up sau scale-up ca o categorie distinctă desprinsă din IMM-uri, fiind definite printr-un proces de creștere accelerată. Acestea contribuie semnificativ la dezvoltarea socio-economică prin crearea de noi locuri de muncă, la creșterea dinamismului economic prin stimularea inovației, dar și la crearea de noi industrii.
UE definește IMM-urile prin numărul de angajați și cifra de afaceri. Termenul de startup nu are încă o definiție oficială, dar identificarea se face după trei criterii importante: vârsta afacerii (mai puțin de 5-10 ani, în funcție de sector), gradul de inovare (al produsului, serviciului sau modelul de business), potențialulde scalare (intenția de a crește numărul de angajați și/sau piețele de operare).
Silicon Valley de România a devenit o expresie tot mai des auzită, pe care presa a consacrat-o, care arată mândria noastră pentru o resursă importantă a acestei țări. Realitatea este, însă, departe. Ca să transformăm această dorință în realitate, avem câteva decalaje strategice de recuperat.
Nu doar sute de mii de ingineri sau investiții de sute de milioane de euro, ci în primul rând un cadru legislativ care să stimuleze realmente ecosistemul antreprenorial. Aproape la unison, antreprenorii români cer simplificarea reglementărilor și taxării startup-urilor, încurajarea inovației și asigurarea stabilității mediului de reglementare.
Sigur că nu toate aceste deziderate sunt realizabile într-un termen scurt. Poate că reducerea taxelor nu este o soluție acum, când România trece printr-o criză fără precedent, dar nu avem motive să nu simplificăm reglementările pentru startup-uri sau să încurajăm inovația prin stimulente fiscale. Este clar că legea societăților comerciale trebuie schimbată. Așa se face că, astăzi, un antreprenor la început de drum are de ales între un SRL restrictiv și un SA greoi.
Avem nevoie să adaptăm legile la nevoile și cerințele societății actuale. Să creăm un cadru care să le permită startup-urilor să crească acasă. Să ne permită nouă să avem unicorni născuți și crescuți în România, nu doar cu fondatori români. Putem începe cu variante simple, precum încurajarea investițiilor în capitaluri proprii și a reinvestirii dividendelor, dar și facilitareaprogramelor de tip stock options.
Aici logica e simplă: dau opțiunea unui angajat al unei companii aflate la început de drum să investească nu doar timp, ci și încredere în viitorul acelui business. Semnez un contract pentru o sumă anume - de exemplu, 2000 de euro pe lună salariu, cât își permite un start-up, sumă la care nu poate concura cu giganții tech, prezenți inclusiv pe piața românească. Dar mai ofer ceva: 1000 de acțiuni în startup-ul meu, la valoarea totală de 10.000 de euro, care pot fi deținute peste un număr de ani, să zicem 5 ani.
Angajatul are toată motivația din lume să tragă pentru succesul companiei mele și să rămână 5 ani pentru a-și putea cumpăra acțiunile la suma inițială stabilită, în timp ce pe piață acestea pot să valoreze de 10 sau de 100 de ori mai mult. Pentru asta e nevoie de soluții legislative noi în România, cum ar fi crearea de noi forme de asociere care să nu fie nici SRL, nici SA, ci o variantă hibrid care să faciliteze acest gen de programe și investiții.
În loc de concluzie, fac un apel public către toți cei care înțeleg rolul esențial al IMM-urilor în dezvoltarea unei economii. Vântul schimbării bate pe ritmul tot mai alert al revoluției industriale 4.0. Pandemia nu a oprit aceste evoluții, ci doar le-a accelerat. Inclusiv în România, care a început să iasă din evul mediu al declarațiilor online care se depun la etajul doi. Și trebuie să continue pe acest drum, cu toată rezistența celor alecăror salarii și putere arbitrară se clatină în noua logică.
Rolul politicienilor în tot acest context? Să fim înțelepți și să dăm jos zidurile ridicate de birocrații iubitori de ștampilă și dosar cu șine. Să ne dăm din calea inițiativei private și săprofităm de vântul schimbării cu „mori de vânt” de ultimă generație. Antreprenorii români pot fi campioni mondiali când evadează din țară, au demonstrat-o deja. E timpul să-i lăsăm să o facă și la ei acasă.
