Va fi urât!
În ce se vede cel mai bine combinația sinistră de lăcomie, prostie și complex de inferioritate care îi stăpânește pe proprietarii acestei țări? În goana lor disperată după un loc de europarlamentar. Cea mai râvnită monedă cu care Dragnea cumpără de-a valma loialitatea unor lideri de filiale, parlamentari, primari și magistrați este un loc eligibil pe listele la alegerile europarlamentare, de anul viitor.
Fie că e vorba de Maya Teodoroiu, judecătorul de la Curtea Constituțională care i-a făcut pofta și i-a oferit un nou complet de judecători în procesul pe care îl are la Înalta Curte, fie de marea disidentă Ecaterina Andronescu, fie de un șef local al PSD, care oscilează între taberele din partid, oferta de nerefuzat esteintrarea în Parlamentul European.
După cum spune Gabriela Firea, șeful PSD ”a oferit primele 3 locuri de pe lista pentru europarlamentare la cel puţin 30 de colegi”. De ce? Ca să îi împiedice să treacă în tabăra ei, a lui Stănescu, Țuțuianu și Tudose: “Mulţi oameni din ţară mi-au spus: eu sunt de acord cu principiile enunţate de voi, dar nu pot să spun nimic, pentru că sunt pe primele trei locuri la europarlamentare.”
De ce este credibilă afirmația primarului Capitalei? Din două motive. Primul, au au avut loc negocieri intense cu cei peste 20 de semnatari ai scrisorii împotriva lui Dragnea, iar faptul că la CEx au mai rămas pe poziții doar jumătate arată că unele au reușit.
Al doilea ni l-a furnizat chiar liderul PSD, în 2014, înaintea precedentelor alegeri europarlamentare. Când a fost întrebat despre criteriul pe care trebuie să-l îndeplinească cei care aspiră la un loc pe lista candidaților la europarlamentare, a răspuns sec: ”să aibă caracter.” Și cum ar putea demonstra azi liderului suprem că au caracter cei care vor să fie propulsați la Bruxelles și Strasbourg?
Dragnea nu își mai ascunde de mult grila de evaluare: jurându-i credință și protejându-l de cei care vor să-l dea jos. Dacă nu ar aștepta supunere oarbă și totală de la servanții săi din partid nu ar reacționa atât de nevrotic la fiecare zi de naștere a unui coleg la care nu este invitat și nu ar vedea în orice adunare a doi rivali o conspirație a ”statului paralel.”
Unde e problema, de fapt? Că majoritatea pesediștilor ar face orice pentru un loc de europarlamentar, în condițiile în care sunt convinși că tot ce li se întâmplă rău li se trage de la Uniunea Europeană. Și că prigoana împotriva lor a început după ce România a aderat la UE. Cam același lucru îl gândesc și despre intrarea în NATO și despre parteneriatul strategic cu SUA, dar având în vedere că nu au șansa să candideze să pentru ”Parlamentul NATO” sau pentru Congresul SUA, varianta de ”sindrom Stockholm” de care suferă și-o manifestă doar față de Parlamentul European.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Venerează irațional o demnitate cu care nu au nici în clin, nici în mânecă, a cărei rol nu îl înțeleg și care este definită prin internalizarea unor principii și valori împotriva căror ei luptă, zi de zi, cu toată ființa lor. Să fii baron de județ și să visezi ca fiica ta să ajungă europarlamentar este ca și cum cea mai arzătoare dorință a unui patron de bordel ar fi ca fiica lui să se călugărească.
E ceva deopotrivă de caraghios, trist și corupt într-o astfel de apirație. Par că își realizează condiția și că ar vrea să se salveze, iar dacă nu pe ei măcar pe copiii lor, dar pe de altă parte își sabotează presupusele bune intenții pentru că prin tot ceea ce fac îndepărtează România de Uniunea Europeană și de șansele ca Parlamentul României să arate vreodată ca Parlamentul European. În final, ce urmăresc, cu adevărat, este să continue să conducă un bordel, dar cu certificat de la Papă că sunt niște sfinți.
Pe mahării partidului nu îi interesează salariul și diurna de europarlamentar. Ce înseamnă 10.000 de euro pe lună pentru primari sau șefi de consilii județene care fac câteva milioane pe an din taxarea contractelor publice pe care le atribuie? Ce să facă cu 10.000 de euro pe lună o beizadea care cheltuiește aproape 100.000 de euro doar pe ”tunarea” unei mașini? De ce să riște să o pățească precum Adrian Severin pentru niște mărunțiș?!
Nu îi mai interesează nici măcar fondurile europene, așa cum se întâmpla la început. Au văzut ce a pățit Dragnea, care a stârnit OLAF împotriva lui. Toți sunt convinși că dacă nu ar fi fost anchetatorii europeni, șeful PSD ar fi scăpat neatins, așa cum a reușit atâția ani.
În plus, oricum habar nu au să întocmească proiecte europene. Nu au nici pregătirea, nici răbdarea să navigheze în hățișul birocratic legiferat de parlamentarii europeni și impus de Comisie. De ce să își bată capul când jumulirea compatrioților este mult mai facilă și mai profitabilă? Ei și marionetele lor din Parlament votează tot ce își doresc, tot ei și celelalte marionete, din Guvern, au grijă să încaseze. La ce le mai trebuie bani europeni?
Singurul argument rațional care poate justifica interesul PSD pentru Parlamentul sau Comisia Europeană ar fi dorința de a schimba din interior aceste instituții. De a le slăbi și a le face mai tolerante cu corupția și indiferența lor față de binele comun.
Așa ar avea o logică dacă Dragnea chiar i-a oferit judecătorului CCR care îi face jocurile, Maya Teodoroiu, nu un loc de europarlamentar, ci susținere pentru postul de Comisar european pentru Justiție, așa cum se aude. Așa da! Să meargă Maya la Bruxelles să-i convingă că europeni că viitorul continentului depinde de cât de înțelegători vor fi cu grupurile infracționale organizate. Dragnea ar intra în istorie ca reformator al Uniuniii Europene! Și poate, de ce nu, ca pionier al fuziunii cu Uniunea Eurasiatică.
Din păcate, nu doar PSD se bate pentru locurile de europarlamentar, în timp ce lucrează activ la desprinderea României de UE. Asta fac și toate celelalte partide care activ sau pasiv susțin agenda lui Dragnea. Crin Antonescu și Vasile Blaga și-au anunțat deja candidatura pentru competiția internă din PNL pentru desemnarea pe listele electorale la europarlamentare. Ambii nu scot de ani buni o vorbă în apărarea parteneriatelor României cu Occidentul sau a valorilor care stau la baza lor. Ce caută la Bruxelles? Ce vor să facă acolo, concret?
Cu Dragnea în fruntea, majoritatea politicienilor români care pretind că sunt atașați obiectivelor strategice ale României, de integrare profundă în spațiul euroatlantic, fie nu fac nimic pentru atingerea lor, fie le sabotează sistematic. Și cu toate astea, continuă să spere ca românii și europenii nu se vor prinde de jocul lor duplicitar.
Comportamentul lor dezvăluie cauza principală a crizei în care ne aflăm. Cârmacii României încearcă să renegocieze contractul agreat de predecesorii lor, chiar înainte de 2004, cu SUA și cu UE. În schimbul revenirii în marea familie a democrațiilor de tip occidental, conducătorilor României li s-a cerut atunci să renunțe la a-și mai trata poporul ca pe o turmă de vite, căreia nu îi sunt datori cu nimic, dar și să accepte că atât SUA cât și UE vor avea dreptul să le ceară socoteală dacă nu respectă valorile și principiile de funcționare ale clubului.
La momentul respectiv, clasa politică, alături de întreg sistemul de putere de care se înconjurase, a avut în față două opțiuni. Să accepte condițiile și să aderăm, sau să le refuze și să rămânem ”independenți și neatârnați.” Oricât încearcă acum să se victimizeze, că le-ar fi sucit cineva mâine la spate, sau că au fost trași pe sfoară, adevărul este că de bună voie și nesiliți de nimeni au acceptat condițiile impuse.
Nici măcar Mecanismul de Cooperare și Verificare în Justiție nu l-au refuzat. Mai mult, a fost unanimitate! Niciun partid nu a ieșit public să spună ”în condițiile astea, mai bine nu!” Au recunoscut că e în interesul național și au înghițit-o. De ce? Din același motiv pentru care se bat acum pe locurile în Parlamentul European. Pentru aparența de onorabilitate!
Dacă mulți dintre cei care au strâmbat din nas la condițiile impuse ar fi fost doar hoți, este foarte posibil să fi îndrăznit măcare să se opună pe față. Dar nu sunt doar hoți, mai au și un complex de inferioritate cât Casa Poporului. Sunt nesiguri pe ei și îngroziți că lumea i-ar putea vedea în toată goliciunea lor.
Sunt disperați după recunoaștere, mai ales după cea internațională, au nevoie ca de aer să li se spună cât de deștepți, patrioți și buni sunt. Au nevoie să fie primiți și în marile cancelarii, nu doar în buticurile de lux unde își risipesc prada. De aceea, au semnat tot ce li s-a pus în față, dat ținând la spate degetele încrucișate.
Au pariat, a câta oară?, pe șmecherie. Au crezut că după ce vor fi intrat ”în rândul lumii” o să-i păcălească pe naivii de europeni și de americani, că o să le salte portofelele, că o să-i ducă de nas cu tot cu instituțiile lor și că nu vor trebui să renunțe la nimic din esența lor putredă. S-au înșelat, iar mulți de-ai lor au plătit scump eroarea de calcul.
Le va reuși renegocierea? Nu! De intrat în Parlamentul European vor continua să intre tot felul de nulități și tâlhari, sau rubedeniile lor, dar în schimbul dreptului de a fi ”în rândul lumii” mulți dintre ei vor plăti, până la urmă un preț.
În decursul a doar cinci zile, celor doi puternici ai clipei, Dragnea și Tăriceanu, li s-a reamintit că de visat pot visa la ce vor, pot pretinde că sunt oricine își imaginează, dar că nu ar trebui niciodată să uite cine sunt cu adevărat. Și mai ales nu ar trebui să uite cum au ajuns în pozițiile în care sunt acum. Poate ei au uitat câte schelete au în dulap, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo, gata în orice clipă să iasă la iveală.
România a fost scutită în ultimii ani de scandaluri urâte, cu filmări mizerabile, cu înregistrări ale unor târguieli scandaloase sau cu documente șocante. În alte țări vecine ele au inundat constant spațiul public. De ce am fost noi scutiți? Pentru că justiția, cu toate păcatele ei, a funcționat ca o supapă. Acolo s-au tranșat luptele. Îngrădirea justiției nu înseamnă finalul luptelor. Înseamnă doar că ele se vor duce cu alte arme, într-o altă arenă.
Degeaba încearcă Dragnea să facă pe viteazul și să pretindă că nu îi pasă de valiza cu documente de la TelDrum. A înțeles mesajul. Iar mesajul nu îl reprezintă conținutul valizei – deși nici el nu este de neglijat, după cum se va vedea din evoluția dosarului de la DNA. Mesajul este chiar apariția ei. Știe foarte bine că a început, dar nu știe ce va urma și mai ales când se va termina. Știe că va fi urât!
