Următorul premier de sacrificiu al lui Dragnea
Dăncilă, Fifor, Șerban, Andronescu, Stănescu, etc. În final, a câștigat nominalizarea europarlamentarul Viorica Dăncilă. Toată lumea încă face și desface guverne, stă cu ochii pe întâlnirile din Kiseleff și pe declarațiile mai marilor zilei. În tabloul de ansamblu, pare să conteze, însă, prea puțin cum se numește viitorul prim-ministru și cine va face parte din Guvernul PSD 3. Pentru simplul motiv că cei puși la Palatul Victoria par a fi preocupați mai puțin de treburile cu adevărat importante ale țării și mai mult de satisfacerea intereselor personale ale șefului PSD. Când nu vor ține pasul cu cererile sau vor îndrăzni să aibă păreri proprii, ei vor avea aceeași soartă cu Grindeanu și Tudose.
Liviu Dragnea, 28 decembrie 2016: „Am avut o discuție adâncă, profundă, în Comitetul Executiv Național, în care i-am rugat pe colegii mei să își spună fiecare punctul de vedere, părerea, propunerea, bazată și pe discuțiile pe care ei le-au avut în aceste zile cu oamenii din județ (...). A trebuit să alegem o soluţie cu un coleg care este loial partidului şi programului de guvernare. Un coleg care nu merge la Palatul Victoria să-şi creeze un pol de putere. (...) Decizia mea, susţinută de colegi, a fost că alegem bunăstarea pentru români, mai mulţi bani în buzunarele lor, libertatea de a gândi, de a vorbi, inclusiv la telefon, libertatea de a spera că, dacă nu fură, nu îi ia nimeni din casă (...). Am ales asta acum, de a nu arunca țara într-o criză politică și care să întârzie adoptarea unor măsuri pe care românii le așteaptă. Nu a fost o decizie foarte uşoară. (...) Am propus colegilor, după ce înainte m-am consultat cu domnul Tăriceanu, ca propunerea noastră să fie domnul Sorin Grindeanu. Din câte știu e nu e agent Hezbollah, nu e agent Hamas, poate se descoperă că este KGB, poate se descoperă că a omorît pe cineva... Eu sper că această propunere să fie luată în serios”.
Liviu Dragnea, 15 iunie 2017: „Este clar că nu mai e el. El nu mai e el. În opinia noastră, Sorin Grindeanu este o unealtă. A cui ne este greu să ne dăm seama. Mulți colegi de-ai mei s-au uitat aseară la declarațiile lui. Toți au spus că parcă avea în spate ceva care îl obliga să spună cele lucruri. Era transformat total (...) Încă odată PSD este sub asediu şi nu este sub asediu politic”.
Liviu Dragnea, 28 iunie 2017: „Eu n-am avut niciodată vreo umbră de dovadă în ultimii ani că Mihai Tudose ar avea dublă comandă. Au fost momente tensionate în PSD în ultimii ani, în care nici eu, nici alți colegi n-am văzut nicio ezitare la el în timpul luării unor decizii importante pentru partid. Am fost coleg cu el în Guvern când aveam calitatea de viceprim-ministru și am lucrat, ca și cu alți miniștri, foarte strâns (...) Eu am această părere, că are capacitatea, determinarea și puterea de înțelegere să știe mecanismele economiei, mecanismele industriei, să aibă capacitatea managerială”.
Liviu Dragnea, 15 ianuarie 2017: „Au fost mai multe reproşuri, nu le pot reproduce pe toate aici, că ar însemna să mai stăm cinci ore. Concluzia generală a fost că nu se mai poate continua aşa, pentru că există o stare conflictuală între partid şi Guvern, cât şi în interiorul Guvernului”.
Cu aceste cuvinte, au fost lansați spre funcția de prim-ministru și, apoi, detronați Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Pe cât de subțiri au fost argumentele pentru a-i desemna pentru o funcție atât de importantă, pe atât de subțiri au fost și motivele invocate pentru a-i da jos. Și, nu avem de ce să ne îndoim că lucrurile se vor desfășura în continuare după aceeași schemă.
Oricine va fi propunerea PSD și, mai departe, a coaliției PSD-ALDE pentru funcția de premier, câteva lucruri sunt clare. Primul este acela că nu va rezista prea mult în funcție. Grindeanu a rezistat șase luni, Tudose, șapte luni. Urmașul acestora ar putea rezista și mai puțin dacă nemulțumirile oamenilor față de așa-numitele „reforme” fiscale și sociale gândite și implementate de PSD ating punctul critic, iar cineva trebuie să fie scos țap ispășitor, pentru a-i salva pe adevărații autori. Pentru moment, sindicaliștii de abia încep să vadă efectele găselniței transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.
Un prim semnal a fost tras de cei din Educație, după ce au constatat că din majorarea de 25% promisă de la 1 ianuarie 2018 rămân, efectiv, după ce trag linie și plătesc contribuțiile sociale, cu un supliment în bani cuprins între 55 lei și 117 lei. Se pot consola însă cu gândul că alți colegi bugetari, cum ar fi secretarele și șoferii din primării, sunt mai bine plătiți decât un profesor cu 25 de ani vechime. Sau, când sunt tentați să concluzioneze că toată povestea cu legea salarizării unitare a fost doar o gogoașă electorală frumos ambalată, se pot gândi că senatorii și deputații care îi reprezintă sunt de două ori mai performanți după ce, de la 1 iulie 2017, aproape că li s-au dublat indemnizațiile și toate celelalte beneficii care se calculează pe baza acestora.
Dacă, totuși, nemulțumirile sociale rămân la cote gestionabile, intervine al doilea fapt clar: noul premier va rezista doar atâta timp cât va reuși să satisfacă doleanțele președintelui Liviu Dragnea. Fie că este vorba de „numirile pe bilețele”, cu zecile după un recent bilanț făcut într-o ședință a Comitetului Executiv al PSD, fie că este vorba de transferarea unor bunuri în proprietatea și administrarea autorităților locale, de unde, după modelul „Belina”, ajung la cine trebuie. Ca să nu mai spunem de împărțirea banilor, prin PNDL sau prin alte instrumente, către șefii de CJ-uri și primarii docili, către filialele ai căror lideri nu crâcnesc în fața lui Liviu Dragnea și susțin orice demers al acestuia.
Și, mai ales, în funcție de necesități, Guvernul poate fi folosit și în „lupta împotriva sistemului paralel”, fie că vorbim de proiecte de lege sau de propuneri de revocare a unor personaje cheie, fie de măsuri în forță, gen OUG 13.
Pentru că, dincolo de orice dubiu, mult-vehiculatul refren al „bunăstării românilor” se pare că înseamnă pentru coaliția PSD-ALDE doar o goană nebună și încrâncenată pentru albirea propriilor dosare și CV-uri, pentru transformarea Justiției într-un simplu spectator. Mut, orb și surd.
