FT: Ura la adresa lui Soros este o boală globală
Investitorul și filantropul miliardar George Soros a avut un an plin. De la începutul lui 2017, a organizat un simulacru de atac cu arme chimice în Siria, a finanțat mitingurile împotriva lui Donald Trump din Washington, a conceput „planul Soros” pentru inundarea Ungariei cu refugiați, a forțat o schimbare de guvern în Macedonia, l-a sabotat pe prim-ministrul israelian și a orchestrat concedierea câtorva consilieri-cheie de la Casa Albă. Deloc rău la 87 de ani.
Toate cele de mai sus sunt, evident, teorii ale conspirației. Însă faptul că au ieșit la suprafață anul acesta – și că toate conțin numele dlui Soros – nu este o simplă bizarerie. Putem citi aici ceva important și îngrijorător despre politica globală.
În anii 1990, dl Soros era aliniat la spiritul epocii, fiindcă își folosea miliardele câștigate pe piața financiară pentru a susține tranziția către democrație în Europa postcomunistă și în alte zone ale lumii. Acum, însă, climatul politic global s-a schimbat, iar ideile liberale bat în retragere. Pentru o nouă generație de naționaliști – din Statele Unite până în Rusia și Ungaria –, dl Soros a devenit personajul negativ perfect. Este un internaționalist într-o epocă a naționalismului. Este un susținător al drepturilor individuale, nu al drepturilor de grup. Este pe locul 29 între cei mai bogați oameni ai planetei, potrivit listei Forbes. Și este, de asemenea, evreu, prin urmare poate fi distribuit cu ușurință în rolul afaceristului internațional tenebros și speculant, rol rezervat în trecut familiei Rothschild.
Unul dintre exemplele cele mai malițioase ale propagandei anti-Soros de anul acesta îl asocia direct cu vechile aluzii denigratoare împotriva familiei Rothschild. Când naționaliștii susținători ai mișcării America First au început să se îngrijoreze că H. R. McMaster, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Donald Trump, le elimina încet-încet aliații din interiorul Casei Albe au creat un site web denumit „McMaster leaks” pe care era publicată o caricatură a dlui McMaster manevrat de păpușarii „Soros” și „Rothschild”.
În 1989, unul dintre beneficiarii unei burse Soros la Universitatea Oxford era un tânăr activist maghiar pe nume Viktor Orban. Astăzi, același domn Orban este prim-ministrul Ungariei și îl demonizează pe binefăcătorul său de altă dată. În centrul campaniei sale pentru un nou mandat, liderul maghiar a plasat denunțarea unui presupus „plan Soros” prin care Ungaria ar urma să fie inundată de musulmani. Nu există niciun astfel de plan. Ceea ce este adevărat este că dl Soros este un generos susținător al organizațiilor caritabile care ajută refugiații și că a sprijinit, de asemenea, planul Uniunii Europene de relocare a refugiaților sirieni în toate țările blocului comunitar, inclusiv în Ungaria. Acesta a fost un pretext suficient pentru ca dl Orban să tapeteze țara cu postere care îl înfățișează pe dl Soros râzând, alături de îndemnul: „Nu-l lăsați pe Soros să râdă la urmă.”
Demonizarea dlui Soros în Ungaria, țara sa natală, nu este un caz izolat. În ultimul an, el a devenit ținta atacurilor lansate de lideri politici din Macedonia, Polonia, România și Turcia, care susțin cu toții că acesta complotează împotriva lor.
Dreapta paranoică din America, la rândul ei, produce materiale anti-Soros în masă. Încă din 2007, Fox News îl numea „Omul negru al miriadei de fundații de stânga”. La originea urii față de Soros în Statele Unite stă probabil faptul că s-a opus vehement războiului din Irak. Sprijinul pe care îl acordă cauzelor liberale în Statele Unite, precum și instituțiilor internaționale, precum ONU, a întreținut resentimentul profund al extremei drepte.
În mod cert există o reverberație a campaniilor anti-Soros în întreaga lume, dat fiind că tot mai multe grupuri de extremă dreaptă aderă la aceleași teorii ale conspirației. Însă unii dintre acești lideri cu tendințe autoritare au motive mai concrete să se teamă de Fundația Open Society a dlui Soros, care finanțează organizațiile societății civile care promovează educația, libertatea presei, drepturile minorităților și inițiativele anticorupție. În 2015, guvernul lui Vladimir Putin a forțat închiderea Fundației Open Society din Rusia, deoarece nu a mai fost dispus să tolereze sprijinul pe care fundația în acorda unor organizații precum Memorial, care promova cercetarea unor teme precum teroarea din era sovietică.
Activitățile dlui Soros l-au transformat într-o țintă în Israel. Antisemitismul evident al multora dintre campaniile anti-Soros din întreaga lume contează în mod evident mai puțin pentru guvernul Netanyahu decât faptul că dl Soros sprijină drepturile palestinienilor și alte cauze deloc populare în rândul dreptei din Israel.
Însă în furia anti-Soros manifestată de prim-ministrul Benjamin Netanyahu există și un element personal. Pe măsură ce o anchetă anticorupție a început să se apropie de membrii primei familii a Israelului, aceștia s-au lansat împotriva dlui Soros. Yair Netanyahu, fiul prim-ministrului, s-a plâns recent că „Fondul pentru distrugerea Israelului, finanțat de Soros și Uniunea Europeană, mă amenință”. El chiar a republicat o caricatură a dlui Soros ținând lumea atârnată într-o undiță în fața unei creaturi reptiliene, genul de imagine pe care tatăl său ar fi denunțat-o fără discuție ca antisemită dacă ar fi fost publicată de altă sursă.
Adepții teoriilor conspirației au o explicație pentru orice. Așa că faptul că Financial Times publică un text de opinie în apărarea dlui Soros va fi văzut pur și simplu drept încă o dovadă a influenței sale diabolice. Trebuie să menționez că eu personal am avut exact două conversații cu dl Soros. În ambele ocazii făceam amândoi parte din același grup public de discuții în cadrul unor seminare organizate de Consiliul European pentru Relații Externe, un think tank finanțat parțial de dl Soros.
Nu am avut nicio conversație privată și în niciun caz nu aș pretinde vreodată că am fi prieteni. Însă nu am nicio ezitare în a-l aplauda pentru acțiunile sale filantropice. Simplul fapt că astfel de acțiuni trebuie să fie apărate spune multe despre vremurile pe care le trăim astăzi.
Sursa: Gideon Rachman/Financial Times 2017. Utilizat sub licență din partea Financial Times. Toate drepturile rezervate.
