Editorial Un vot pentru moțiunea de cenzură
Anunțată cam o dată la trei-patru zile încă de când Guvernul Orban a intrat în pâine, moțiunea de cenzură care-ar putea trânti cabinetul în exercițiu devenise un fel de inorog: doar copiii ar mai putea crede în așa ceva, iar mulți dintre ei au oricum dubii.
„Nu demiți Guvernul în plină criză”, replica-standard în astfel de situații, s-a făcut auzită aproape instantaneu. Tare mă tem că prea puțin îi pasă crizei de cine conduce, nominal, România.
Cu sau fără Guvern plin, numărul paturilor de la Terapie Intensivă pentru bolnavii de COVID rămâne la puțin peste 800, în condițiile în care mai bine de jumătate s-au ocupat deja.
Cu sau fără Guvern plin, numeroase Direcții de Sănătate Publică nu au destul personal pentru anchete epidemiologice propriu-zise, în cazul în care angajații înșiși nu se infectează cu SARS-CoV-2.
Cu sau fără Guvern plin, accesul la educație va continua să rămână profund îngreunat la țară ori în orașele mici - nu voi obosi vreodată să aduc aminte că Alexandra Măceșanu mergea la meditații în vara lui 2019, înainte ca numele său să fie invariabil legat de cazul Caracal. Faptul că Guvernul de-atunci nu era amenințat cu demiterea n-a transformat nici Poliția, nici Procuratura, nici - în mod crucial - serviciul de urgență 112 în instituții mai eficiente.
Al doilea test
O moțiune de cenzură ar fi, oricât de paradoxal pare, o bună ocazie de-a limpezi nițel apele.
În vâltoarea post-COVID se uită (parcă prea adesea) că majoritatea parlamentară a demis primul cabinet Orban în februarie, când PNL părea să ia serios în calcul varianta anticipatelor.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Evident, nu mai e cazul, dar acest al doilea test s-ar putea dovedi chiar avantajos pentru formațiunea de la putere - în cazul unui eșec al moțiunii, PNL va fi arătat că, deși guvernează minoritar, poate strânge suficiente voturi în Senat și la Camera Deputaților atunci când chiar contează.
Ar fi și un câștig de imagine deloc neglijabil în perspectiva apropiatelor alegeri locale, dacă mai luăm în calcul ritmul amețitor în care PNL strânge deja primari de-ai opoziției. Sociologul Barbu Mateescu a rezumat șugubăț, dar nu tocmai exagerat situația: "Orice glumă ai face despre cât de puțini primari mai are PSD, până ajungi la poantă au mai plecat câțiva la PNL".
Chiar și un eventual succes al moțiunii de cenzură ar putea fi speculat intens din punct de vedere politic. Președintele Iohannis a exclus posibilitatea de a numi un nou Guvern PSD. Sigur, după toate șansele date acestei formațiuni de la Cotroceni, susținătorii puri și duri ai tandemului Președinție-Guvern PNL ar fi puțin zdruncinați.
Dar de ce nu?
De ce nu i-ai da PSD-ului șansa să-și onoreze promisiunile de majorare a pensiilor cu 40% și de dublare a alocațiilor? De ce nu i-ai permite să încerce el să gestioneze o criză sanitară acută și miile de cazuri noi, zilnice, de contaminare (placa cu greaua moștenire, indiferent de cine e la putere, s-a uzat de mult)? De ce n-ai urmări cu atenție și îngrijorare cum deschide școlile la mijlocul lui septembrie ministrul Ecaterina Andronescu?
„Un haos mai mare”
De partea cealaltă, încă interimar în funcția de președinte al PSD, Marcel Ciolacu trebuie să dea și el un semnal de autoritate și să răspundă cumva acuzațiilor de non-combat venite dinspre aripa dură a partidului.
E adevărat și foarte evident că PSD este formațiunea dominantă în Parlament în momentul de față - de la alegerea primarilor în două tururi de scrutin (proiectul care, apropo, a dus la căderea primului Guvern Orban), până la legea carantinei și a izolării, cel mai mare partid parlamentar a lăsat impresia distinctă că el face jocurile.
Negocierea unei moțiuni de cenzură, însă, e mai complicată - Pro România susține demersul, UDMR n-a dat încă semnale clare în această privință. În cel mai rău caz, partidul va fi menținut activă acea parte a lui care condamnă "dictatura medicală" sau care nu crede în COVID. Dar mai e o nuanță aici: moțiunea e un exercițiu care justifică efortul fie și numai pentru deplasarea discuțiilor publice înspre erorile, bâlbele sau excesele Guvernului. Mai ales în condițiile în care campania electorală obișnuită nu va avea loc anul acesta.
Da, calculele ar putea să pară cinice, mai ales pe fundalul epidemiei de coronavirus, dar arătați-mi dumneavoastră politicienii postdecembriști care au funcționat după principiul "Binele public înainte de toate, eventual negociat transpartinic": e foarte probabil ca numărătoarea să se termine urgent.
Până la urmă, PSD a fost cel mai sincer în privința intențiilor sale curente spre sfârșitul lui iulie, tot prin vocea lui Marcel Ciolacu: „Un haos mai mare decât e acum nu poate fi creat nici măcar de PSD sau opoziție”.
