Ne-am trezit față în față cu pandemia fără resurse de niciun fel, fără stocuri de măști, mănuși și dezinfectanți; nu doar noi, ci întreaga lume a fost luată prin surprindere. Aduceți-vă aminte de știrile cu avioane care aterizau cu măști din China sau Coreea de Sud și cum simțeam penuria acelor clipe când noi și prietenii noștri dădeam din colț în colț să găsim soluții. Pentru a urgenta achizițiile necesare, guvernul a renunțat în acel moment la transparență și la prevederile prudențiale din legislația achizițiilor publice.
După aproape două luni, panica s-a atenuat, piața acestor materiale s-a așezat. Dacă la început se puteau găsi justificări raționale pentru o serie de derapaje, lumea întreagă era într-o frenezie a achizițiilor, astăzi nu mai există niciun motiv pentru care să cumpărăm măști chirurgicale de la o firmă care vindea pufuleți.
ZERO motive pentru a ne expune abuzurilor.
ZERO motive pentru care să achiziționăm de la firme căpușă.
ZERO motive ca executivul să refuze transparența în achiziții.
De aceea, am depus un proiect de lege pentru a corecta aceste aspecte și pentru a impune un set de principii care ar trebui respectate de orice guvern, indiferent de culoare politică.
1. Măsurile excepționale, în situații excepționale
Guvernul stabilește ce bunuri fac parte din stocul de urgență și care este nivelul necesar din fiecare bun pe care statul trebuie să îl mențină pentru protejarea populației. Pentru achiziția acestor bunuri, prin OUG 11/2020, s-a introdus posibilitatea achiziției prin negociere fără publicare prealabilă. Acest lucru nu ar trebui să însemne ca întreg stocul să fie achiziționat prin această procedură netransparentă și ineficientă, această practică nu ar trebui perpetuată.
Soluția pe care o propun este ca după ce stocul de urgență este îndestulat suficient și o proiecție de nevoi se stabilizează în timp, să se poată folosi procedura negocierii fără publicare prealabilă exclusiv pentru cantitatea tampon necesară acoperirii nevoilor populației pe perioada derulării unei licitații publice deschise.
2. Pârghii de control, pentru eliminarea abuzurilor.
Nu prezum reaua credință; există exemple de autorități contractante care au arătat și eficiență și inteligență și umanitate în perioada asta, dar au fost și multe abuzuri. Avem nevoie de pârghii de control care să acționeze în primul rând ca factor de prevenție.
Am propus ca toate autoritățile contractante să publice anunțurile, documentația de atribuire și ofertantul declarat câștigător chiar și pentru negocierile fără publicare prealabilă. Dacă știi că aceste informații vor fi analizate ulterior și că vei răspunde într-un fel, disciplinar, penal sau politic pentru deciziile tale, cu o mult mai mare grijă vei lua decizii de oportunitate și de legalitate pe bani publici.
3. Reintroducerea măsurilor prudențiale
În contextul în care ne aflăm trebuie să admitem că esențiale sunt calitatea bunurilor și seriozitatea serviciilor prestate. Vrem ca medicii noștri să aibă măști de protecție eficiente și livrate azi, nu materiale contrafăcute sau livrate peste trei luni.
Dar dacă astăzi contează mai puțin dacă o mască costă doi lei sau doi lei cincizeci, contează în schimb altceva: buna reputație și know-how-ul prestatorului.
Exact din acest motiv, am propus reintroducerea unor măsuri prudențiale menite să asigure că livrarea acestor bunuri de importanță strategică se face la termen, în cantitățile și la calitățile agreate.
Atunci când discutăm despre aceste stocuri vitale, nu putem, nu avem voie să le tratăm cu superficialitatea cu care unele administrații ne-au obișnuit atunci când asfaltează direct pe pământ sau când ridică borduri peste borduri. Transparența nu este doar un deziderat filozofic, ci a devenit vitală în funcționarea statului și în protejarea vieții și sănătății noastre, cu atât mai mult în stare de necesitate sau de alertă.
